A Damn Fine Cup of Coffee – O ceașcă de cafea a naibii de bună (replică a Agentului Special FBI Dale Cooper, unul din personajele principale ale filmelor Twin Peaks)
White Lodge
Eu antologii cu texte de mai mulți autori nu prea citesc din motive la care nu m-am gândit foarte des și care, astfel, îmi scapă. Să fie de vină teama de rătăcire printre prea multe nume (stau cam prost cu memoria pe termen scurt a numelor noi). Să fie de vină multitudinea de stiluri de scris presupuse a fi adunate laolaltă într-un astfel de volum (multă bătaie de cap să le cern + aș risca să recad într-o criză greu gestionabilă de invidie compulsivă featuring grandomanie lăbărțată în caz că aș da peste vreun text cu ștaif; nu vreau să-mi amintesc ce-am pățit cu de-alde Proust, Joyce, Kawabata & gașca, cum am transpirat și-am suferit citindu-le nebuniile, câte nopți&zile&nopți&zile mi-am epuizat energia nervoasă cu autoconvingerea că oricând aș fi putut LE-JER așterne pe foaie chestii similare, mare scofală etcaetera – că doar adevărata literatură nu stă pe toate gardurile/aruncată prin toate rafturile, să fim serioși).
Ok, in selecționeri we trust (or do we?), ști-vor cu asupra de măsură să ne ghideze subtil prin meandrele concretului & efectului amplei și antologioasei lor compuneri dar, zău, nu-i simplu când ai în tine, ca mine, genul ăsta de frici neelucidate. A, deci ți se-ntâmplă și ție?!
Black Lodge
Ei, ce vream să povestesc e că deunăzi vorbeam la telefon cu amicul Constantin Buduleci, bla-bla, blablabla, când deodată, așa, într-o doară, îi „scapă” informația că tocmai ce (BT aprilie 2024 – iată că totuși nu s-a pierdut definitiv această bună practică a menționării „bunului de tipar” pe care o credeam uitată), adică tot anul acesta, i-au fost publicate versuri ȘI în antologia „Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks, Antologie de poezie română contemporană (coordonator Andrei Mocuța)” apărută la Editura Tracus Arte – bine-recunoscută casă de editură îngăduitoare, proteguitoare & promotoare a poeziei române nu doar naționale, dar mai ales contemporane.
Bine, no, mi-am zis, acuma hai să ne lăudăm care publică mai des și care nu, sau ce, Constantine?!
Prieteni-prieteni, dar faza asta m-a enervat puțin (ȘI mai mult) fiindcă, mda, o spun aici, dar vă faceți că n-ați auzit, știu că pentru mine ȘI asta e o bătălie pierdută (fac eu foi culturale cisnădiene? nu; particip eu la festivaluri de literatură? nu; public eu ȘI în două antologii diferite într-un an? nu; aaaaaa!). Numai ce am terminat convorbirea că am ȘI văzut roșu în fața ochilor. Dacă invidie literară nu e, nimic nu e! Dacă nu scriu eu ȘI mai bine/dacă nu public eu ȘI mai mult decât tine înseamnă că încă nu știi în care dintre lumi trăiești. Pân-aici!
În regim livresc-milităresc (focule, umblă cu mine până arde complet bățul de chibrit!), am dat buzna-n librărie să-nhaț minunea de antologie cu care mi ți se lăudase amicul Buduleci, să văd cu ochii mei ce ciuperci halucinogene a putut scrie acolo așa de nemaipomenit una lume (30 (trei-zeci!) de spirite/persoane/personalități) despre bizareriile pădurii-ntunecate din așa-numitele Piscuri gemene pierdute undeva pe coclaurii nord-vestului american – o poveste de film serial misterios-suprarealist, „primul de neratat al anilor ‘90”, istorie moartă și-ngropată acum vreo (numai) 33 de anișori. Sau, după unii, fie, 7. Că la noi ultima pomană după-ngropăciune e aia de 7 ani, nu?! [scary voice, smiling face with horns emoji]
White Lodge
Astfel că acum, după îndeaproape & îngăduitor-spus reticentă slash enervat-aplicată lectură, în acordurile liniștitor-descriptive ale genericului Twin Peaks de pe inspirata coloană sonoră semnată Angelo Badalamenti & David Lynch + Julee Cruise, dat fiind că se apropie miezul nopții, iar jumătatea de Lună vizibilă pe cerul smolit din fereastra bucătăriei mele tocmai capătă o culoare îndoielnic-intens-portocalie, în această zi de marți 13 (alea 3 ceasuri rele ale noastre + 13-le lor ghinionist), procedez cu grabnică îndârjire la investigarea, întocmirea & livrarea neîntârziată către onorații membri ai publicului cititor a acestei forțat-provocate cronici care, contați pe mine, va lămuri ȘI ce-i de lămurit. Măi, dragă Constantine.
Black Lodge
Hmmm. Universul Twin Peaks creat de cineaștii Mark Frost & David Lynch este, în sinele său nălucitor-abisal, un basm despre lupta dintre bine și rău. Muzica obsedantă, intriga complicată, imageria halucinantă, natura supranaturală a pădurii, spiritele, persoanele posedate, misterul, stranietatea, toate contribuie la crearea lumii deconcertante & tulburătoare, greu de uitat, a acestui serial-cult. În memoria afectivă a celor care l-au vizionat la vremea apariției sale, el va fi întotdeauna despre primele veri ale anilor ’90 ai secolului trecut. Dar și, coincidență sau nu, despre dureroasa conștientizare a faptului că trauma poate fi uneori un ciclu imposibil de distrus, o buclă infinită a durerii.
Iată de unde ȘI antologia de față. Iată ce povestește ȘI ea.
Evident că fiecare autoare&autor din cei incluși în volum ar merita câte o remarcă pozitivă pentru câte cel puțin un poem/o strofă/un vers/un cuvânt(/o virgulă/un punct?). Toți/toate meritorii, premiante & premianți, nimic de zis, aplauze-aplauze/multe-multe palme, niciunul/niciuna ca mine, of, of, măi, măi, ce nebunie de spectacol de scriere/inventivitate/emoție/mise en abyme sau doar abîme sau nu. Dar întreb așa, pentru un prieten, câte citate credeți că aș putea reda Eu, Unul, într-o cronicuță de (+/-)1000 de cuvinte care, n’așa, ar fi frumos să fie plăcută vederii&auzului, îmbucurător-înălțătoare, binevoitor-invitantă ȘI nicidecum ciudată/nuuu, deloc bizar-amenințător-înspăimântătoare/not at all creepy/nedătătoare de fiori pe șira spinării, fără bob de maliție, fă-ră-BOB/fă-ră-eee-cooo-uuuri-deee-BOOOB?! We live inside a dream. [same smiling face with horns emoji]
White Lodge
Trebuie să spun că, surprinzător de rapid, lectura acestei antologii de poezie m-a imersat într-o stare de nostalgică aducere-aminte a perioadei în care Twin Peaks a fost difuzat prima dată în România. Evident că nu mă pot încadra în spațiul alocat acestei cronici pentru a reda toate stările, referințele și conotațiile personale în care m-a aruncat lectura volumului.
Eterogenitatea textelor/abordărilor/vocilor poetice este asumată explicit de către coordonatorul antologiei pe coperta IV. Personaje și scene emblematice ale serialului se succed fără o ordine aparentă. Uneori, teme rătăcite, nu neapărat extrase din sursa de inspirație, par că aderă la structura neuniformă a volumului și-și caută laturi de adiacență plauzibile dar, la urma-urmei, dat fiind că universul TP își trage seva din & se ramifică în suficient de multe direcții, te poți întreba de ce nu s-ar lega ceea ce se vede pe foaie de ceea ce nu se vede în serial – căci tema dată este, desigur, doar un punct de plecare și un frumos pretext.
Ca prin vis, mă trezesc că am tendința de a reflecta ȘI de a scrie mai mult despre serialul însuși decât despre carte pentru că, se pare, pentru mine antologia de față joacă un mare rol de agent provocator al rememorărilor/al retrăirii. La modul concret, pe parcursul lecturii am replonjat în „momentele mele” din anii ’90 (mda, greu de crezut, dar am avut ȘI eu momentele mele; bune), am reascultat muzica din Twin Peaks, am văzut pe repede-înainte un rezumat al întregului serial, m-am băgat avid de informații în biografiile actorilor principali – per total m-am înduioșat-fleașcă după fiecare fior de nostalgie care m-a putut traversa. Într-un târziu, efect al lecturii poemelor antologate, am ajuns să uit cu totul versurile, numele autoarelor/autorilor lor (foarte utile & informative prezentările individuale, de altfel), am uitat ce scrie pe coperta IV și pur&simplu m-am bucurat de această călătorie înapoi în timp. Ceea ce mă face acum să-mi dau seama cât/cum/că nu sunt capabil să scriu prea limpede despre ceea ce am citit. Din cauză că, presupun, așa se întâmplă când subiectul e încă viu în tine. A, deci ți se-ntâmplă și ție?! Pe mine m-a marcat ȘI nu ar fi avut cum să nu, pentru că vremurile alea erau speciale, oamenii ăia eram tineri, iar Twin Peaks e (i)real briliant.
Black Lodge
Totuși să nu ratez oportunitatea de-a da-n vileag numele împricinaților despre care, cum ziceam, se străduiește-a se face vizibil aci de față efortul remarcării & exhaustivării, fojgăirii & primenirii prin tăciunii-mi topiți de focul inspirației, n’așa, nimic straniu/fascinant-angoasant/nothing terrifying/fă-ră-tea-mă-doar-BOB/cuuu-tiii-neee-BOOOB/If there’s no literary envy, there’s nothing/Fire Walk With Me: Livia Ștefan, Romulus Bucur, Teodora Coman, Ovidiu Baron, Cosmin Perța, Alin Ioan, Gheorghe Mocuța, Simona Constantinovici, Florin Hălălău, Lucia Cuciureanu, Robert Șerban, Oana Cătălina Ninu, Andrei Dósa, Cătălina Bălan, Ionuț Cheran, Teodora Vasilescu, Constantin Buduleci, Savu Popa, Răzvan Țupa, Andrei Zbîrnea, Ana Săndulescu, Christian Bistriceanu, Anastasia Coste, Andrei Petrea, Nicoleta Șimon, Marius Florea, Felix Nicolau, Cristian Vicol, Alexandru Roșu, Andrei Mocuța. Don’t let yourself be hurt this time. Then I saw your name. [same scary voice]
White Lodge
Dar ce poate găsi aici tineretul nu atât cititor cât neștiutor într-ale nouăzecismelor, twinpeacksismelor & davidlynchismelor? Nimic prea mult despre azi&acum, aș putea spune. Mai degrabă o (re)conectare cu o anume bucată de epocă, one moment in time, întru recuperarea/redarea/fișarea/arhivarea unei bucăți din atmosfera primilor ani ’90. Memorie afectivă at its best.
Intenționat sau nu, antologia de față se conformează enunțului cronicarului american Ken Tucker care, la vremea apariției serialului Twin Peaks, nota: „Plot is irrelevant; moments are everything.” Căci, într-adevăr, ȘI în această carte, atmosfera contează mai mult decât povestea.
În concluzie, în cazul concret al speței mai-sus analizate, n-aș zice că avem neapărat de-a face cu un imn închinat serialului Twin Peaks ci mai degrabă cu o nouă versiune/viziune/(re)interpretare a acestuia. ȘI a acestuia. Quod erat demonstrandum.
Până una-alta, citește, mă, și tu – poate-ți place. 🙂
„Ecouri din pădurea întunecată: evadări în Twin Peaks. Antologie de poezie română contemporană”, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2024, nr. pagini: 246
Cartea poate fi cumpărată de la:
Dacă vrei să susţii site-ul, click sau scan (mulţumiri!):
scrie un comentariu