Ce-ai alege între un bovarism cinstit și renunțarea la feed-ul de Facebook pentru câteva ore? Între decupajul imperfect pe care ți-l oferă tabloidele și agenda ta zilnică în care bifezi ce ai reușit să rezolvi și ce este doar în curs de soluționare? Dacă mai adăugăm o formă de excentricitate asumată în mod tranșant (vorba Teonei Farmatu), obținem un volum de poezie care lansează multe întrebări, sloganuri, dar care nu vine cu niciun fel de soluții sau rezolvări de probleme. Cum se croiește de altfel un volum de poezie bună și relatable. În Acțiuni și Protocoale, Laura Francisca Pavel (OMG, 2023) acumulează capital simbolic în ochii cititorului. Uneori prin grație, alteori prin cruzime. Poezia e lăsată să zburde pe câmpii cinetice, intervenția din labirint fiind minimală.
„Aici nu se plânge, se înaintează/ se câștigă încet-încet un plus de grație,/ un plus de cruzime./ Epuizarea își găsește un scop.” (Un plus de grație, p. 49)
Dacă doreşti să susţii site-ul citestema.ro, cumpără „o cafea”:
Acțiuni și protocoale – Insecte digitale, păsări enorme aka universul poetic al Laurei Francisca Pavel
Scena e ușor modificată la fiecare nou diafilm poetic. Rolul insectelor digitale aparține mereu altor actori. Păsările enorme, care se înghesuie unele în altele, tranzitează razant un soundtrack din care nu pot lipsi câteva albume ce generează anxietate. De exemplu The Great Cold Distance (2006) de la Katatonia, Panther (2020) de la Pain of Salvation sau The Angel and the Dark River (1995) de la My Dying Bride. Ce reușește însă Laura Francisca Pavel este să asezoneze angoasa într-un balet al prudenței și al dezmierdării. Cuvintele-cheie sunt amorfismul și entropia.
„Nu văd nicio ruptură în atmosferă/ nicio insectă digitală nelalocul ei./ Salvez cadrul. Dacă azi nu se filmează aici/ e din pură neglijență. ” (Salvez cadrul, p. 73)
„Spre seară/ câteva păsări enorme/ se înghesuie unele în altele/ domol și sigur/ le zâmbesc încurajator/ le îndemn să se apropie/ mă asfixiază cu un dezmăț de pene/ parșiv ca o dezmierdare.” (Mă deplasez cu prudență în interiorul machetei, p. 83-84)
Într-o eră a inteligenței artificiale, a ChatGPT 3, a titlurilor bombastice de știri, poeta lasă scenele să se deruleze în buclă și construiește un puzzle cu număr nelimitat de piese, având ca materie primă rămășițele din feed. E imposibil să nu ne întrebăm ce rămâne din scrollul infinit de pe TikTok sau Instagram. Când ne punem la somn sau când ne bem cafeaua în bucătărie. Acțiunile și protocoalele Laurei Francisca Pavel pot fi pliate sau împăturite în cutii solide, rezistente la șoc mecanic. Ele conțin sloganuri despre victorie, robuste și pe alocuri sângerii. Niciodată răspunsuri.
„Sufleurul înghite și imediat/ scuipă afară/ unul și-același crin distorsionat/ Las scena să se deruleze în buclă/ Mă retrag cu spatele, mă retrag.” (Suprasaturat, p. 128)
„E timpul să-i strig sloganuri despre victorie/ despre aerul ascuțit al unei victorii/ despre obiectul ei robust, sângeriu.” (Obiect robust, p. 31)
Concluzii? Mai degrabă întrebări
Construct poetic sau dispozitiv de interogare (Alex Ciorogar, pe clapeta cărții). O lume instagramabilă sau un desen în cretă abia vizibil? (p. 100) Dominare, masochism sau excesul de expunere pentru care n-am fost pregătiți? Am putea spune că Acțiuni și Protocoale înglobează ecosisteme esențiale din social-media, personaje secundare primordiale, dar și ceva din glamul vechiului Hollywood. Poezia ca spațiu de rezervă și decor necesar. Laura Francisca Pavel îți va arăta o fațetă a poeziei care nu vrea să fie mainstream.
Un plus de grație
Dincolo de uşa trântită ostentativ
mirosul de tigaie încinsă peste care cineva toarnă apă
o sfârâitură scurtă şi stropii graşi pe pereţi
înjurătura de mamă
ţipete împăcări lipicioase gâfâieli
un hohot casnic
Fiindcă toţi avem parte de
micile blesteme ale clanului,
de reprezentaţii cu ventriloci.
Liţă de la scara patru molfăie fericit dintr-o ciupercă
E albă carnea ei, ba dacă o rupi e roşie
Îi ofer în schimbul ei bomboane învelite în staniol
Printre lamele de sub pălărie
se mişcă doi-trei viermi
Nu mi-e greaţă, dar nici nu mai am poftă
de carnea ei roşie
mă consolez cu bomboanele
le aşez în groapa asta săpată proaspăt şi expun comoara
sub o bucată de sticlă,
doar-doar or apărea vizitatori curioşi.
Deja se şi arată umăr la umăr
primii invadatori
la linia dintre dealurile pictate stângaci şi
razele strâmbe de soare
Mă învârt, plictiseală şi un dram de depresie
Nimic demn de atenţie,
poate merita să fi încălzit la piept
ziua de ieri, când mă holbam aiurea şi
mi-a trecut un tren de marfă prin faţa geamurilor, jur,
eram în centrul oraşului lânced de provincie
şi nici urmă de gară prin preajmă, pe bune,
eram la etajul 2, vremea era sălcie,
nimic nu anunţase evenimentul
Dacă aveţi vreun dubiu, nu aruncaţi cu băşcălii
n-ar strica un pic de respect
de empatie
retrageţi-vă discret
nu vă lăbărţaţi vigilenţa
mai mult decât vă permite
peisajul
în care se aşteaptă o dezlegare de tristeţe
lentă ca o alunecare între plăci tectonice
Aici nu se plânge, se înaintează
se câştigă încet-încet un plus de graţie, un plus de cruzime.
Epuizarea îşi găseşte un scop.
Laura Francisca Pavel, Acțiuni și Protocoale, OHMYGODPOETRY, 2023, 145 pagini
Puteţi cumpăra cartea de la:
Sursa foto reprezentativă: pixabay.com
[…] Laura Francisca Pavel – Acțiuni și Protocoale; […]