Poeta Ligia Keșișian, cunoscută în lumea cultural-artistică și ca director artistic al unor festivaluri multi-culturale: Kinodiseea (filme pentru copii) și Balkanik Festival (muzică, dans și cultură balcanică) dar și ca DJ-one woman show ce își propune să readucă în prim-planul scenelor de club artiști din zona muzicii lăutărești autentice, a debutat în poezie în anul 2017 cu volumul Mici cutremure, apărut la editura Charmides. Au urmat volumele de poeme: Miss Houdini (Charmides, 2019) și Anul tigrului de apă (Casa de Editură Max Blecher, 2023).
Anul tigrului de apă este o carte a maturității atât poetice și personale, în care poeta se întoarce foarte serios și asumat la și în sine însăși, căutându-și identitatea, originile, esența. Și în acest sens, ea apelează dintru început la amintirile sale din copilărie, la acele episoade care au marcat-o, care și-au pus amprenta pe sufletul ei și au contribuit la formarea celei ce este astăzi: „Ne învîrtim în jurul soarelui pînă/ cînd dăm nas în nas cu noi și ni se face/ rușine mică într-un colț de stradă cu pumnii/ strînși de-abia-mi ridic privirea către mine// Pe tine nu te ceartă nimeni că umbli așa nepieptănată/ ție nu ți-e frică de marele oraș?/ pune o ciocolată într-un plic și trimite-mi/ sat Corhana, august 1992 – pe urmă vino și ia-mă de aici/ vreau să mă îmbrățișeze cineva oricine”.
De asemenea, este pentru prima dată când aceasta vorbește în poezia sa despre originea sa armeană și totodată este prima oară când își arată empatia față de genocidul armean și în general față de modul în care poporul din care își trage seva a fost și este în continuare persecutat. „Dacă n-aș vorbi limba mamei mele și a tatălui meu/ cuvintele mele s-ar preface tot în cenușă./ La ce i-a folosit străbunicii Aghavni să cunoască/ limba genocidului taie sub limba maternă/ limba cu care erau chemate gloatele să admire/ africani ținuți în cuști la grădina zoologică”.
Dar empatia ei merge și mai departe de atât și se manifestă față de suferința întregii lumi: „Ne temem de țurțuri sîntem plini de nevoi și n-ar trebui/ să recunoaștem ne înfruptăm/ dintr-un borcan cu miere găsit într-o piramidă/ așteptăm să ne lovească blestemul faraonilor/ sîntem curioși cum se simte și asta// trebuie să le încerci pe toate/ viața e scurtă și de cele mai multe ori/ o fîntînă secată pe care unchiul bețiv/ o umple cu sticle goale”.
De altfel, este un volum plin de suferință, de imagini dure, violente, amintind atât de genocidul armenilor, cât și de războaiele din Bosnia, Afganistan, Vietnam, Războaiele Mondiale, de pandemia de Covid 19 sau „pandemia fricii”, dar și despre scene violente din viața de zi cu zi, de oameni căzuți în mijlocul străzii și lăsați acolo neajutorați. Față de toate acestea poeta își arată nețărmurita empatie și milă, dar și frustrarea în fața propriei neputințe de a schimba cumva mersul lucrurilor.
Un alt aspect esențial despre care Ligia Keșișian vorbește în noua sa carte este rolul său de mamă, care o definește cel mai profund, cel puțin în această perioadă a vieții. Este, dacă nu mă înșel, pentru prima oară când aceasta scrie despre relația cu fiul său, despre temerile și satisfacțiile pe care le simte în calitate de mamă. Iar poemele în care apare fiul său sunt de departe cele mai duioase, cele mai sincere și cele mai profunde. După părerea mea, în acestea se dezvăluie adevărata esență a Ligiei:
„Aseară, la culcare, îi spuneam fiului meu/ cît de bolnăvicioasă am fost toată copilăria –/ dureri de urechi, de piept, febră, tuse, ticuri,/ spitale – și în timp ce îi povesteam pe îndelete/ despre uleiul încins turnat în ureche, despre/ cartofii cruzi și mămăliga așezate ore la rînd/ pe piept și injecțiile cu moldamin, el își făcea/ cruce și rîdea, mi-a spus mami, ce bine era dacă/ eram frățiorul tău, ți-aș fi citit eu povești”.
Așadar, Anul tigrului de apă este un volum de poeme foarte bine construit, în care poeta vorbește foarte sincer și deschis despre sine, despre durerile, fricile, traumele dar și bucuriile sale. Așa cum am mai spus, este un volum de maturitate, în care pilonii de bază sunt afirmarea identității personale, asumarea originilor și expunerea esenței existențiale. Iar premiile pe care poeta le-a obținut grație acestei cărţi mi se par pe deplin meritate. Deja aștept cu mare interes următorul volum de poeme semnat de Ligia Keșișian.
Ligia Keșișian, Anul tigrului de apă, Casa de Editură Max Blecher, anul publicării: 2023, nr. pagini: 62
Cartea poate fi cumpărată de la:
Fotografie reprezentativă: Pablo Martinez / Unsplash
scrie un comentariu