Anca Vieru, despre debutul său: „A stârnit curiozitate și o oarecare dorință de a afla cine sunt” (ancheta citestema.ro

Primul titlu publicat poate conta foarte mult pentru o eventuală carieră de scriitor. De aceea, am considerat oportună o anchetă cu voci importante ale lumii scriitoriceşti din România.

Anca Vieru este absolventă de politehnică și are un masterat în comunicare. A publicat în volumele colective Moș Crăciun & co. (Editura Art, 2013) și Ficțiuni reale (Editura Humanitas, 2013), proiect inițiat de Florin Piersic jr.

În anul 2015 i-a apărut la Editura Polirom volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și reeditat în 2018 în colecția Top10+. În 2018 a publicat, tot la Editura Polirom, romanul Spulberatic, urmat, în 2022, de volumul de proză scurtă Fără poză de profil, nominalizat la Premiile Sofia Nădejde pentru literatură scrisă de femei. A mai publicat proză scurtă și fragmente de roman în revistele iocan și Familia.

Scrisul e o activitate care înseamnă multe ore de muncă și multă răbdare;
Multe dintre povestiri fuseseră prezentate la cursurile de Creative Writing;
Avusesem o idee cam naivă despre lumea literară, din afara ei nu se vedeau luptele și bisericuțele;
Acum sunt multe edituri care au serii pentru autorii români. (Cei care nu au publicat încă n.red.) Trebuie doar să o caute pe cea care li se potrivește lor și volumului.

Când aţi debutat în volum şi cât de mult aţi aşteptat acest moment? A fost un debut „pe speze proprii” sau unul care s-a petrecut la capătul unei selecţii de manuscrise de către o editură?

Am debutat în 2015 la Editura Polirom cu volumul de povestiri Felii de lămâie. În 2012 participasem cu o povestire la volumul colectiv Ficțiuni reale publicat la Editura Humanitas, așa că prima mea încercare a fost acolo.

Acum o să fac o paranteză. Scrisul e o activitate care înseamnă multe ore de muncă și multă răbdare. Și, de obicei, răbdarea se termină în momentul în care trimiți cartea la editură. Ești nerăbdător să primești răspunsul, să vezi dacă toată munca aia duce la ceva. Răbdarea de care ai nevoie ca să aștepți răspunsul e diferită de cea necesară scrisului, fiindcă la mulțimea de întrebări și îndoieli se mai adaugă ceva: o iritare că durează atât. Deschizi mailul cu speranța (și spaima) că a venit răspunsul și vezi doar mesaje de la job și reclame. Tresari când apare un mail nou. Deschizi mailul la ore la care e clar că n-o să-ți scrie nimeni. Verifici compulsiv căsuța de spam. Cam așa e.

A durat în jur de șase luni până am primit răspunsul de la Editura Humanitas. Nu a fost refuz, dar nici acceptare. Mi-au zis că nu au serie de autori români (e adevărat, seria lor a apărut abia după câțiva ani) și pot să-mi publice volumul doar în variantă digitală, apoi, în funcție de rezultate, vor trece la varianta pe hârtie. Nu am acceptat și am trimis manuscrisul la Editura Polirom. Acolo a mai durat tot cam șase luni până am primit acceptul, apoi vreo două până s-a publicat. În total cred că așteptarea a fost de peste un an, n-aș putea spune exact.

Cumpărând o cafea virtuală, ajutaţi proiectul citestema.ro să continue:

V-aţi sfătuit cu cineva înainte de a trimite manuscrisul spre publicare? Vi l-au citit prietenii sau poate un sfătuitor/îndrumător sau poate colegii de la vreun curs de scriere creativă?

Am trimis volumul la Editura Humanitas dintr-un impuls, fără să mă sfătuiesc cu nimeni. Apoi, când am discutat cu alți scriitori și scriitori aspiranți, pe care îi știam de la cursurile de Creative Writing ținute de Florin Iaru și Marius Chivu și de la Creative Writing Sundays, organizate de Revista de povestiri, toți mi-au zis că am greșit, că Editura Humanitas nu are serie de autori români și că mai bine aș încerca la Editura Polirom. Am încercat acolo abia după ce am primit răspunsul de la Editura Humanitas.

Ca să răspund la partea a doua a întrebării, multe dintre povestiri fuseseră prezentate la cursurile de Creative Writing, așa că fuseseră citite de colegi și de scriitori. Volumul integral a fost văzut de Florin Iaru.

V-a influenţat debutul modul în care aţi privit ulterior lumea literară din România? Poate v-aţi făcut prieteni printre scriitori sau poate că, dimpotrivă, aţi remarcat mai uşor reacţii nepotrivite…

Mi-a schimbat percepția, adevărat. Eu avusesem o idee cam naivă despre lumea literară, din afara ei nu se vedeau luptele și bisericuțele. Dar mi-am făcut câțiva prieteni și mă bucur de asta, fiindcă înainte exact asta îmi lipsea. Oameni care să aibă aceleași preocupări, cu care să schimb idei despre scris și să mă sfătuiesc.

Aţi fost mulţumit/ă de felul în care a fost primit debutul de către cei care scriu despre cărţi în revistele tipărite sau online?

Pentru că veneam din afara lumii literare, volumul a stârnit curiozitate și o oarecare dorință de a afla cine sunt. Eu recunosc că am fost uimită de curiozitatea asta și în același timp bucuroasă să văd că apăreau recenzii online și în reviste. Și bune, și rele. Dar aflasem deja că o recenzie proastă e mai bună decât niciuna.

Cum v-aţi promovat debutul? Sau cât credeţi că ţine de autor din ceea ce înseamnă promovarea unei cărţi? Este munca de promovare o datorie a editurii sau se poate implica şi scriitorul în vreun fel în acest proces?

Promovarea a fost un aspect la care nu mă gândisem înainte, așa că am lăsat să se ocupe editura. Acum știu că nu am făcut bine, că ar fi trebuit să mă implic mai mult. Dar veneam din afara lumii literare, totul era nou, inclusiv rețelele și metodele de promovare.

Singurul lucru la care m-am gândit atunci a fost să cumpăr un lămâi micuț pentru lansarea de la Bookfest și să organizez o tombolă pentru cei care cumpărau cartea. Scrisesem & desenasem bilețele care să se dea cumpărătorilor la casă. Doar că nu ținusem cont de harababura care este la un târg de carte. Am lipsit câteva ore și, când m-am întors, lămâiul nu mai era lângă cărți și bilețelele se rătăciseră. Totuși, au venit ceva oameni la tombolă, așa că lămâiul a plecat împreună cu cartea la un cititor acasă și sper că mai face și acum lămâi.

Ce sfat aveţi pentru cei care ar vrea să publice, dar nu ştiu când şi cum?

Acum sunt multe edituri care au serii pentru autorii români. Trebuie doar să o caute pe cea care li se potrivește lor și volumului. Să afle dinainte cam cât durează și apoi să aibă răbdare.