Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Mihail Victus (n. 1986, București) a obținut numeroase premii literare pentru proză, la concursurile consacrate: „Marin Preda”, „Ioan Slavici”, „Mihail Sadoveanu”, „Radu Rosetti” etc. Din decembrie 2014, investește o parte din timpul liber pentru revista digitală LiterNautica, în calitate de cofondator și administrator. A debutat în volum cu romanul Fracturi (ed. Vremea, 2019), iar în 2021 i s-a publicat romanul Toate păcatele noastre (ed. Litera). Este designer de mobilier, artist plastic și programator CNC.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Vara înseamnă concediu – mai mult timp liber. Ca în fiecare an, rezerv pentru perioada asta câteva cărți pe care le tot amân tocmai pentru o asemenea ocazie. Cărți cărora aș dori să le acord întreaga mea atenție, nu să le fac loc în serile de lectură (mai scurte) de după serviciu. De exemplu, mă așteaptă pe raft „Confiteor” de Jaume Cabré. Și „Numele celălalt” de Jon Fosse, „Austerlitz” de Sebald, „Teatrul lui Sabbath” de Philip Roth etc. Din păcate, lista se tot mărește, în loc să scadă.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Cărțile noi, atrăgătoare, sunt ca un râu – curg fără oprire. Și, deși îmi propun de multe ori să pescuiesc mai rar, adaug (prea) des noi volume pe rafturile cu „încă necitite”. Unele dintre ele devin „urgente” pentru că sunt volume proaspete ale unor scriitori autohtoni de care mă leagă vreo amiciție și/ori o sinceră apreciere. Altfel, îmi selectez lecturile doar în funcție de stare sau subiectele care mă preocupă în momentul respectiv. Acum sunt interesat de tema copilăriei/tinereții, a formării, așa că dacă am prin bibliotecă ceva de genul ăsta, devine mai interesant decât orice altceva – las deoparte și „urgențele”. Cum să mai rămână timp și pentru recitiri? Și totuși fac asta. De curând l-am recitit (aproape integral) pe Hemingway, în original, după ce inițial îi citisem traducerile. Iar de curând am primit de la un bun prieten și scriitor „A Farewell to Arms”, ediția cu toate variantele de final (47). Cum să nu-i acord prioritate?
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Am încercat, de mai multe ori, să citesc în format electronic. Nu pot. Nu e vorba de snobism sau așa ceva. Pur și simplu îmi dau seama că-mi dispare o mare parte din plăcere. Mai ales când e vorba de ficțiune. Pot citi ceva de specialitate, ca pe un obiectiv pe care vreau să-l duc la capăt, dar altfel nu. Apropierea dintre mine și text nu există dacă nu am cartea – mai ales că eu (defect profesional, poate) o percep și altfel. Nu e vorba doar de cuvinte. E important formatul paginii, din punct de vedere vizual, caracterele folosite, întregul volum până la urmă, felul cum îl simt, fizic. Desigur, sunt și volume în ediții prost îngrijite, cu spațieri aiurea, cu caractere nepotrivite etc. – și asta mă face să mă bucur de carte mai puțin decât dacă ar fi prezentată într-un format bun. Și mai e o chestie – primesc multe propuneri de publicare pentru revistă (LiterNautica). Toate, se înțelege, în format electronic. Automat, tot ce văd în formatul ăsta mi se pare editabil, am tendința să fac modificări, să sparg frazele, să le alătur, să le inversez, să elimin, să adaug, să schimb cuvinte etc. Poate se adaugă și asta la motivele pentru care nu mă pot bucura de citirea unei cărți electronice.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
Greu. În loc de trei lecturi „obligatorii” (diferite pentru cineva care vrea să scrie și altcineva care vrea doar să se bucure de lectură), voi alege la întâmplare trei titluri dintre cele peste o sută care s-ar încadra aici: „Războiul sfârșitului lumii” de Mario Vargas Llosa, „Lumea văzută de Garp” de John Irving, „2666” de Roberto Bolaño.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
În spatele curții, pe șezlong la soare sau în balansoar la umbră, cu o bere la îndemână abia scoasă din congelator, la limita înghețului. Cu soția moțăind/citind (tot pe șezlong sau în hamac). Asta-i fericirea. Când nu-și propune vreun concetățean să-și scoată boxele pe fereastră și să dea concerte pentru jumătate de cartier – deși de multe ori se poate rezolva și asta cu niște căști în care să se-audă o muzică relaxantă, instrumentală. Moment preferat al zilei? Oricând e liniște.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Sunt mai multe lucruri de făcut vara. Și persistă o atmosferă de vacanță/relaxare. Eu sunt cel mai productiv la scris (și pictură) când nu-i vreme bună de stat pe-afară. Chiar dacă am avut câteva veri când așteptam seara ca să-mi improvizez un birou în curte și în liniște și la lumina lămpii scriam până târziu în noapte. Dar obiceiurile astea se schimbă. La ultimul roman, cel mai productiv am fost când scriam de luni până vineri câte-o oră în pauză de masă de la serviciu, în mașină. Și iarna și vara.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Spuneam ceva mai înainte că apreciez formatul cărții, nu doar conținutul. Așa că n-aș îndrăzni/nu m-aș îndura vreodată să subliniez sau să fac alte lucruri asemănătoare. E și un gest de respect, din punctul meu de vedere. Dacă am ceva de subliniat, pot face poză cu telefonul la pagina/fraza/paragraful respectiv.
Puteţi cumpăra cărţile lui Mihail Victus de la:
scrie un comentariu