Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este antropologă şi scriitoare. Din 2005, a publicat texte de popularizare a antropologiei sau eseuri în majoritatea revistelor culturale din România. A contribuit cu proze scurte la volumele colective Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români (Trei, 2016), Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă (coord. Adina Dinițoiu, Raul Popescu, Paralela 45, 2019), Izolare (coord. Alexandra Rusu, Nemira, 2020) și Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului (coord. V. Leac, FrACTalia, 2021). A publicat povestiri în revista Iocan (2016, 2019), Revista de Povestiri (2017, 2018) – ale cărei ateliere de scriere creativă le-a urmat – şi LiterNautica (2020).
Un cal într-o mare de lebede (Nemira, 2018), primul său roman, a obţinut premiile pentru debut „Sofia Nădejde“ şi Observator cultural și a fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry, Franța.
Cea de-a doua carte, Teo de la 16 la 18 (Nemira, 2021), a fost nominalizată la Premiile „Sofia Nădejde” (2021), la Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași” (2022) și la Premiile Observator cultural, categoria „Proză” (2022). De asemenea, este finalista României la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură 2022.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Pentru mine este o vară deosebită, prima în România după trei ani.
Trei ani de citit cărți în română doar în format electronic, ce lux că pot citi din nou pe hârtie! Cam așa arată teancul prin care mi-am propus să trec vara asta (vezi foto) – știu, total nerealist, dar și imposibil să aleg doar un titlu.
Unul special este proaspătul debut al Ruxandrei Burcescu, „Instabil” (Humanitas, 2022), pe care îmi doresc să-l citesc pentru că am petrecut împreună o lună în rezidența Cărturești de la Țibănești. Acolo n-am apucat să parcurg cartea camaradei mele de rezidență, iar provocarea Editurii Nemira de a citi în luna iulie o carte amânată mi-a dat aripi. (Tot de la Nemira mi-aș dori să ajung la cel mai recent volum din colecția n’autor, coordonată de Eli Bădică – „Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea„, debutul lui Cătălin Ceaușoglu.) După cum se poate observa, „Cronovizorul” lui Ștefan Manasia (Polirom, 2020) se află și el pe vârf de teanc.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Vara aceasta nu va fi una a recitirilor; cum spuneam, sper să reușesc măcar să trec prin mare parte din teancul noutăților (pentru mine).
Dacă putem considera recitire traducerea în română a unor cărți deja parcurse în alte limbi, atunci da, există câteva în teanc, în special din autori de literatură japoneză – vedeta Bookfest 2022. Abia aștept să văd ce formă i-a dat Monica Tamaș volumului „Ultimii copii din Tokio„, de Yoko Tawada (Polirom, 2020), Magdalena Ciubăncan „Prăvăliei de mărunțișuri a domnului Nakano”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, 2020) sau Iolanda Prodan clasicului, deja, „69„, de Ryu Murakami (Polirom, 2022).
De asemenea, editura Eikon a lansat recent volumul „De la Shōgun citire„, de Henry Smith, o carte care corectează anumite percepții și idei despre civilizația japoneză feudală, așa cum au fost conturate de James Clavell și numeroși alți autori și regizori din Vest. Volumul în limba română este un proiect realizat de o echipă de traducători sub coordonarea Alexandrei Mustățea și a lui Radu Leca.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Este clar vara cititului pe hârtie pentru mine, am dezvoltat o alergie la formatul electronic, deși îi sunt profund recunoscătoare pentru că mi-a făcut posibile lecturi diverse în ultimii trei ani petrecuți în Asia.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
Cea mai grea întrebare. Și, pentru că nu știu cum altfel să răspund la ea fără să-mi pară rău că n-am inclus pe toată lumea care merită, am luat ultimele trei titluri cărora le-am dat cinci stele pe Goodreads:
– „Regina de gheață„, de Alice Hoffman (Univers, 2007, traducere de Gigi Mihăiță; recomandată de Cristian Cosma, celălalt camarad de rezidență Cărturești; nici nu putea să-mi propună o carte mai potrivită momentului; și profit de acest intermezzo ca să-i pomenesc volumul „Râde-n somn și Mamaia„, CDPL, 2022, care m-a făcut să zâmbesc cap-coadă);
– „Nightwood„, de Djuna Barnes (1936, citită în ediția Faber & Faber, 2015); – și, simultan, „Copia carbon„, de Sebastian Sifft (Humanitas, 2021) și „H2X„, de Daniela Hendea (FrACTalia, 2021). Ultimul îmi aduce aminte de toată poezia excelentă pe care nu am loc să o menționez aici, of.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Oricând și oriunde, de obicei afară.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Vara aceasta a fost atipică, am citit foarte puțin spre deloc în luna iunie, în care doar am scris, în cadrul rezidenței Cărturești. Poate și din cauza asta în luna iulie îmi doresc să citesc mai mult decât să scriu. Altfel, nu cred că se schimbă proporția citit-scris în funcție de anotimp, mai degrabă am faze în care citesc compulsiv, apoi faze în care nu mai intră nimic. La scris, lucrurile sunt mai constante.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Nu (mai) simt nevoia să intervin pe un text, nici pe hârtie, nici electronic. Fac poze cu telefonul unor fragmente pe care intenționez să le folosesc la un moment dat sau care mi se par importante. Multe se pierd în vortexul virtual.
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu