Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Radu ȚUCULESCU (01.01.1949 Tg. Mureș, crescut la Reghin). Romancier, dramaturg, traducător din germană, regizor. Absolvent al Conservatorului Gh. Dima – secția vioară. Realizator Radio-TV. Cărți publicate (selecție): Degetele lui Marsias (roman, 1986), Umbra penei de gîscă (roman, 1991), Cuptorul cu microunde (fals roman, 1995), Povestirile mameibătrîne (roman, 2006), Stalin, cu sapa-nainte! (2009), Mierla neagră (roman, 2015), Măcelăria Kennedy (2017), Femeia de marțipan (roman, 2020), Uscătoria de partid (blitz-proze, 2021), Trei în dormitor (teatru, 2021), Uimitoarele peripeții ale liliacului Vico în Mirabelia (literatură pentru copii, 2022). Cărțile sale au fost traduse în Germania, Italia, Ungaria, Franța, Austria, Cehia, Israel, Serbia, Turcia. Din 2012 se află în repertoriul permanent al teatrului Orfeus din Praga. A realizat documentare tv în Europa, Canada, Africa de Nord. A fost bursier în Berna, Basel, Viena, Praga. A participat cu trupe de teatru studențesc la festivaluri în Europa, Asia, Canada, Maroc. Este prezent în Lexiconul de literatură universală (Kindle, Berlin, 2012).
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Eu, în general, nu fac lecturi în funcție de… anotimpuri. Așa cum nu există „gen minor” (doar scriitori minori), așa nu cred că există cărți de vară, de toamnă, iarnă ori primăvară. Sunt cărți bune și cărți proaste! Desigur, dacă aș citi la ștrand (prăvălit într-un șezlong), – Așa grăit-a Zarathusta – a lui Nietzsche aș auzi exclamații: „Niii, ce citește ăla!!” Glumesc. Și nu prea… Nu mai citește nimeni cărți la ștrand. Nici pe plajă, nici în tren, nici în săli de așteptare… Toți freacă cu degetul ecranul mobilului. Să nu ne amăgim că ar citi cumva o carte în format electronic!! Statistic vorbind, suntem pe ultimele locuri la cumpărat și citit de cărți. Dar avem abundență de „scriitori”, reviste literare, edituri. Adevărată… inflație. Și o năucitoare confuzie de valori. Iar vorba aceea: „…la noi sunt mai mulți scriitori decât cititori…” nu mai este la ora asta o poantă. Scuzați mica mea divagație. Un titlul special pentru următoarele săptămâni? După ce îmi închei un nou roman, urmează o perioadă de „destindere”. S-a nimerit să fie vara asta. La fel de bine putea fi oricare alt anotimp. În perioada mea de „relaxare” citesc, pe sărite, din scriitori preferați. Vara asta sunt la rând povestiri de Bohumil Hrabal, Heinrich Böll și Pirandello… Și obligatoriu (pentru mine…) capitole, la întâmplare, din 1001 de nopți…
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
În general nu fac planuri de recitiri doar când e vorba de propriile manuscrise… Las pur și simplu ca lucrurile să se întâmple, în funcție de starea, dispoziția, ambientul în care mă aflu la un moment dat. Dar indiferent de anotimp, îmi ofer timp (bucuria, plăcerea…) de a citi un roman de Georges Simenon (cu sau fără Maigret), acest uriaș scriitor despre care au scris ample eseuri, printre alții, Faulkner și Marquez, laureați ai Nobelului pentru literatură…
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Nu citesc în format electronic. Așa cum nici nu scriu direct la computer. Cum nici înainte nu puteam scrie direct la mașina de scris. Eu scriu totul întâi de mână, în caiete groase, doar pe pagina dreapta, cea stângă e pentru corecturi. Apoi trec pe laptop unde survin ample modificări. Muncă afurisit de grea, zău! Mi s-au adunat teancuri de manuscrise…
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
La întâmplare, trei volume din 1001 de nopți! Chiar dacă le-ai citit pe toate. Mereu vei avea de descoperit (de învățat…) ceva nou în (din…) aceste cărți superbe!
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
La treisprezece ani și jumătate am fost nevoit să plec de acasă. În Reghin, orășelul copilăriei mele, nu era liceu de muzică. Am venit la Cluj și am început lunga viață petrecută prin internate, gazde, cantine… Citeam pe unde apucam. M-am obișnuit să citesc în cele mai „nonconvenționale” locuri. Le ignoram, eram doar eu cu cartea… Și totuși, locul preferat de citit vara rămâne sub frăgarul (dudul) bunicii mele din Mărginimea Sibiului. Din când în când să-mi las capul pe spate, să casc gura și să-mi cadă-n ea o dudă aromată. Și să fie lângă o apă curgătoare. Ador apa, într-altă viață precis am fost o viețuitoare acvatică. În concluzie: pentru mine locul ideal de lecturat vara este la umbra unui frăgar (asta îmi ține vie atmosfera copilăriei…), aproape de o apă curgătoare, de o cascadă… departe de lumea dezlănțuită.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
În orice anotimp, fie caniculă, fie ger, fie ploi, umezeală, vreme mohorâtă, poți scrie la fel de bine ori la fel de prost. Inspirația vine (sau nu), indiferent de anotimp. Părerea mea.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Am copilărit în vasta bibliotecă a tatălui meu. El avea obiceiul de a sublinia diverse pasaje, a face comentarii chiar pe marginea albă a multora din paginile cărților citite. Faptul acesta mă deranja teribil, îmi diminua concentrarea, propriile-mi păreri, ba chiar și bucuria lecturii. Mereu mi se „atrăgea atenția”, mi se „explica” ce și cum… Prin urmare eu las paginile cărților curate… Îmi notez într-un carnețel, dacă simt nevoia să comentez ori să-mi extrag vreun citat. Poate la o nouă lectură, peste timp, să am o altă percepție a cărții respective și atunci nu am nevoie să mă las influențat nici măcar de propriile-mi (vechi) comentarii.
Puteţi cumpăra cărţile lui Radu Ţuculescu (şi) de la:
- Ancheta citestema.ro: Ce (şi cum) citesc scriitorii vara aceasta? (26) – Andreea Răsuceanu - 31 iulie 2022
- Ancheta citestema.ro: Ce (şi cum) citesc scriitorii vara aceasta? (25) – Simona Antonescu - 29 iulie 2022
- Ancheta citestema.ro: Ce (şi cum) citesc scriitorii vara aceasta? (24) – Camelia Cavadia - 28 iulie 2022
