Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Ruxandra Burcescu s-a născut în 1989 în orașul Giurgiu. A urmat cursurile facultății de Comunicare și Relații Publice în cadrul SNSPA. În 2016, a început colaborarea cu Republica.ro iar, ulterior, au urmat colaborări cu mai multe publicații printre care Liternet și Dilema Veche. De asemenea, a colaborat și cu publicația Truthdig din Santa Monica, CA, în cadrul unui program special dedicat reportajului pe probleme de încălcare a Drepturilor Omului.
În 2017, a obținut un premiu la Gala Superscrieri, secțiunea articol de opinie, iar în 2018 a fost nominalizată la Premiile de Presă Europene. Tot în 2018, a câștigat o bursă de mentorat cu Marius Chivu și Florin Iaru în cadrul programului ”Prima Carte” al Fundației Friends for Friends. În 2022, a debutat cu romanul ”Instabil” iar, în prezent, lucrează la un al doilea roman în cadrul unei Burse de Creație Literară a Fundației Cărturești.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Pentru mine vara e deosebită. Indiferent unde plec, geamantanul meu e pe jumătate plin cu cărți. De multe ori mă întorc și cu titluri în plus pentru că nu mă pot abține dacă dau peste vreun anticariat pe o străduță dosită.
Până acum vara asta a fost la fel, ba chiar ceva mai intensă pentru că am avut privilegiul să stau o lună la Țibănești, în cadrul rezidenței Cărturești și nu am simțit nevoia să fac altceva în afară de scris și citit. Legat de titlurile care mă interesează în următoarele săptămâni, sunt foarte curioasă în legătură cu “Abraxas” al lui Bogdan-Alexandru Stănescu.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Eu am ideea asta că dacă nu ești medic, pompier sau polițist, nimic nu e urgent. Exasperez oamenii uneori, dar asta mă ajută să nu pic în plasa ”urgențelor”. Deci da, îmi fac timp pentru recitiri atunci când simt nevoia.
Sunt cărți pe care le recitesc fiindcă am nevoie pentru ceea ce scriu (spre exemplu, am pe lista de recitiri “O zi din viața lui Ivan Denisovici“) și cărți la care mă întorc pentru că nu am putut niciodată să mă desprind de ele, cum e “Despre eroi și morminte” a lui Sabato.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Prefer oricând cartea tipărită, chiar dacă vorbim despre un volum de sute de pagini care adaugă și o parte de fitness cititului 🙂 Nu îmi e greu să citesc în format electronic, dar fac asta când nu am altă variantă.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
“Kiwi 2022 – Granițe“, proză scurtă. E o antologie faină care vine la pachet și cu un experiment interesant – acela de a publica autori consacrați români și internaționali, alături de debutanți sau autori nedebutați încă. Și mai interesant e că prozele mele preferate din “Kiwi” aparțin categoriei de autori aflați la început de drum, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la estomparea granițelor care, mai demult, mi se păreau de netrecut.
“O cale îngustă spre nordul îndepărtat” – Richard Flanagan, roman. Am citit-o acum un an și ceva, dar e printre acele cărți de care nu m-am putut desprinde și pe care o recomand oricui, în orice moment.
La categoria non-fiction recomand “Viața secretă a copacilor“ de Peter Wohlleben pentru cine e pasionat de natură. E fascinant să descoperi cum pădurea, care joacă întotdeauna rolul de fundal e, de fapt, o rețea socială cu propriul limbaj complex la care noi nu avem acces.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Pe plajă, sub umbrelă, în curte la bunică-mea, sub bolta de viță-de-vie sau, dacă sunt în București, am un copac al meu în parcul Tineretului. A durat un pic până să îl găsesc, pentru că trebuie să nu aibă trunchiul noduros, să producă suficientă umbră, să nu fie în apropierea spațiilor de joacă și, cel mai important, să nu fie în raza aspersoarelor.
Când sunt în vacanță citesc în orice moment al zilei dar, când trebuie să lucrez, citesc seara și, de obicei, cu un pahar de vin lângă mine.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
E adevărat că vara te îndeamnă la un soi de lâncezeală. Nu poți să scrii lungit pe un șezlong sau pe o pătură sub un copac, în schimb poți să citești. Iar uneori, poți doar să stai și să te gândești și atunci se întâmplă să îți vină o idee sau să găsești o rezolvare. Aș spune că pentru mine vara e un incubator al scrisului.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Nu subliniez pe cărți, dar nici nu rămân imaculate. Asta îmi aduce aminte de o poveste amuzantă din Vamă. Eram la Plaja de Carte și citeam cel mai jerpelit exemplar din “Abaddón, exterminatorul“ cu o copertă care arăta de parcă ar fi trecut prin malaxor. S-a oprit în dreptul meu Adi, patronul de la Biblioteca, de unde mai împrumutam cărți, și când a văzut cartea a scos un mic țipăt. Omul era siderat, a crezut că era cartea lui, iar mie mi-a luat câteva minute bune să îl calmez. Nu e ceva ce fac intenționat, dar sunt foarte neîndemânatică și mereu stric câte ceva, iar asta se aplică și cărților.
Puteţi cumpăra cartea (şi) de la:
scrie un comentariu