Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Ohara Donovetsky, absolventă a Facultății de Litere a Universității București (1994), are un masterat în Literatură Comparată și Teoria Literaturii (1995) și un doctorat în filologie la Universitatea București, cu teza Forme și valori ale verbului în graiurile muntenești. A colaborat la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române (2012) și a fost profesor de limbă și literatură română la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București. A publicat: Gramatica limbii române ca o poveste (Corint, 2013) și Bacalaureat la limba română (Editura Corint, 2014), Întâlnirile unei profesoare rătăcite (CDPL, 2019), „Casting pentru ursitoare” (Polirom, 2018), „Puzzle cu pețitoare” (Trei, 2020), „Vorbe la purtător în izmene pe călător” (Corint, 2021), „Cozonac la patru mâini – la taifas cu Doina Jela” (Ed. Darclée, 2021), „Meniu cu lupul în poală” (CDPL, 2022).
Îi plac deșertul și ploaia, insulele mici și târgurile de vechituri, călătoriile în spații neturistice, dar și aglomerările urbane, antropologia și lingvistica. Este adepta teoriilor lingvistice care susțin că lumea e percepută în funcție de realitatea morfologică și semantică a vorbitorului, pentru că nu pare să fie aceeași perspectivă asupra aceleiași realități în, bunăoară, formula de salut care include întrebarea „Ai mâncat orez azi?” și aceea care chestionează asupra stării sau gestului din „Ce faci?”, semn că sistemele lingvistice diferite conțin și propun viziuni diferite despre lume.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Citesc mult și cu plăcere dintotdeauna, nu prea contează anotimpul, e foarte importantă însă cartea, când îmi place, o citesc cu lăcomie, uitând de tot, cum mi s-a întâmplat de curând cu „Quichotte” a lui Salman Rushdie, pe care am citit-o în câteva ore. În general, când îmi place o carte a unui autor nou, fac un fel de maraton de lectură pentru cititorul respectiv (ele nu sunt egale ca valoare aproape niciodată, dar pentru mine e importantă marca, viziunea acelui scriitor, la care se ajunge, de obicei, din și după acest întreg).
Sunt câțiva scriitori contemporani pe care îi urmăresc mai atent decât pe alții, pentru că îmi plac ideile, tehnica, perspectiva, chestiuni de teorie literară, în fine, le-am citit (mai) toate cărțile, așa că vara asta mi-am propus să citesc cea mai recentă carte de eseuri a lui Margaret Atwood, „Burning Questions”„ apoi un roman al lui Elif Shafak pe care l-am ratat până acum, „The Land of Missing Trees”, dar și cea mai recentă carte de povestiri a lui Haruki Murakami, „First Person Singular”. O carte de antropologie mă incită de multă vreme, dar nu am avut răgaz pentru ea, „The Culture Map, Decoding How People Think, Lead and Have Things Done Across Cultures”, de Erin Meyer.
Înainte de acestea am în plan să închei „Motive și semnificații mito-simbolice în cultura românească tradițională” a lui Andrei Oișteanu.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Mi-am propus în această vară să recitesc cărți din literatura germană, cărți de Thomas Mann și J. W. von Goethe, în special, „Muntele vrăjit” și „Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister”, pentru anumite detalii, dar și pentru că le văd acum cu alți ochi. La recitiri ajung deseori, fie când am nevoie de un amănunt din perspectiva cărților pe care le scriu, fie când sunt stimulate de un anume spațiu geografic sau ideatic în care mă aflu sau cu care mă confrunt. De curând, din unul sau altul dintre aceste motive, am recitit „Călătoriile lui Gulliver” de Jonathan Swift (formidabil cât de interesantă e la vârsta adultă), „Al doilea sex”, de Simone de Beauvoir, „Toate numele” de J. Saramago. La câteva nume ajung ciclic, din dor, chef sau mare plăcere, cum ar fi Cehov, Gogol, Urmuz, Ilarie Voronca, Ion Vinea, Dinu Pillat, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Ruxandra Cesereanu, Ana Maria Sandu.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Citesc în toate formele și modalitățile. Nu am fost o adeptă entuziastă a cititului electronic, dar de la un moment dat nu am avut încotro, fie pentru că pentru mine, aflată mai mereu în mișcare, cărțile erau disponibile numai în format electronic, fie pentru că mă mut prea des dintr-un loc într-altul și nu e prea ușor să plec cu biblioteci întregi în bagaje sau să mă îngrijesc de containere pentru transportul lor, astfel încât cititul de pe tabletă, e-reader sau nu importă de pe ce ecran mi-a devenit familiar, chiar salutar, transportul cărților de la un spațiu geografic la altul e acum un fapt „la purtător”. Bucuria că am acces la carte, chiar în format electronic, cântărește enorm. Acum m-am obișnuit atât de tare încât chiar mă sâcâie acele cărți cu suport letric necorespunzător, hârtie proastă, tuș șters, redactare neaerisită, aici nu poți modifica, mări sau schimba luminozitatea sau alte neajunsuri, le iei cum ți se dau, lectura devine un chin pentru ochi și nu numai.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
„Epopeea lui Ghilgameș”, „Frații Karamazov” de F. M. Dostoievski și „Închisoarea noastră cea de toate zilele” de Ion Ioanid.
Să zicem că un om ar citi o singură carte în toată viața lui. Dacă i s-ar întâmpla să fie una dintre acestea, cred că există posibilitatea ca lumea să i se clatine și temeliile ei să i se reașeze, iar el să devină un alt om. Dacă nu mai bun sau mai înțelepțit, măcar mai mirat.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Depinde pe ce meridian mă găsesc, dar mereu aleg un loc liniștit, fie pe o plajă mai pustie, fie în grădina din spatele casei, fie pe terasa de pe acoperiș, ca acum. În anotimpul friguros, locul ideal înseamnă un pervaz generos amenajat ca un amplu, primitor și călduros divan cu multe perne, iar primăvara-vara un divan afară, în grădină sau pe terasă, important este să fie mai ferit, aflat ca într-o capsulă, nebântuit de oameni, zgomote, claxoane, strigăte etc. Momentul ar fi dimineața până-n prânz sau la „înserare-n seară”, când miroase aiuritor a cimbru, lavandă, câmp și iarbă cosită.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Cel puțin pentru ultimii cinci ani, vara în cazul meu a fost productivă atât pentru scris, cât și pentru citit. Cred însă că depind mai ales de jocul inspirației, când scriu, de momentul în care „se coace” o carte, așa cum cititul depinde de producția de cărți bune dintr-o perioadă și mai ales de accesul meu la ele, mai puțin de anotimp.
Dar ce pot spune este că citesc mai cu chef când plouă și scriu mai cu pasiune după o călătorie sau un spațiu care mă contrariază.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Pe cărțile de ficțiune în general nu fac însemnări decât rareori, când îmi place foarte-foarte mult ceva (o frază, o structură sau o idee) sau când găsesc o greșeală, una gogonată, dar tot ce fac este să pun un mic semn de exclamare pe margine. Se schimbă lucrurile însă în cazul tratatelor sau cărților de lingvistică și antropologie, acolo am nevoie de sublinieri cu variate culori în funcție de importanța ideii, comentarii pe laterală sau în paginile de final (când ele există), post-it-uri plasate la anumite fragmente, fișe de citate, adnotări de corelare etc. Da, cartea e în acest caz un obiect de studiu, nu numai interes estetic sau de alt fel.
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu