Ancheta citestema.ro: Ce (şi cum) citesc scriitorii vara aceasta? (24)

Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.

Camelia Cavadia

M-am născut pe 10 mai 1969, la București. Am terminat un liceu cu profil de filologie-istorie și sunt licențiată în filosofie și jurnalism. Sunt căsătorită și am o fiică.
Am lucrat 22 de ani în televiziune: 19 ani PR Manger ProTv, 3 ani PR Manager Antena 1, iar din 2017 dețin împreună cu partenera mea de business, Alina Sin, Agenția de Comunicare Fabrica de PR.
Am debutat în literatură în anul 2015, la editura Trei cu romanul „Vina”, care avea să fie desemnat un an mai târziu cel mai bun roman de debut la „Festival du premier roman” la Chambéry, în Franța.
În 2016, tot la editura Trei a apărut cel de-al doilea roman al meu „Măștile fricii”, lansat ulterior şi în Anglia, la invitaţia Grupului de voluntari „Romanians love books”, bestseller vândut în peste 10.000 de exemplare. În 2018, aceeași editură a publicat romanul „Purgatoriul îngerilor”, despre care scriitorul Radu Vancu a spus că este „documentul emoţionant al unei lumi a copiilor dispăruți”.
La începutul anului 2022, la editura Trei a apărut „Sufletul lumii”, o culegere de 12 povestiri adevărate dintr-o lume fantastică.

Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?

Nu, n-aș putea spune că e o vară specială din acest punct de vedere, întrucât voi încerca, pe cât posibil, să citesc cât mai mult, atât din teancul cărților cumpărate, dar rămase neatinse (din lipsă de timp), dar și al celor pe care mi-am propus să le parcurg în vederea documentării pentru noua carte la care tocmai am început să lucrez. Cum fac de vreo doi ani încoace, pe timpul verii mă mut la țară unde, într-adevăr, timpul pare mai prietenos cu lectura. Chiar dacă muncesc la fel de mult pe timpul zilei, parcă serile se lungesc aici și încap în ele mai multe clipe de liniște, ascultare, relaxare decât acasă, la București. De asemenea, weekendurile petrecute aici sunt aproape în totalitate dedicate scrisului, iar lucrul ăsta mă liniștește, pentru că mai mereu mă simt cumva într-o luptă corp la corp cu timpul, care (mă) învinge de fiecare dată.
Așadar, pentru vara aceasta, mi-am propus să citesc cât mai multe cărți din colecția Anansi World a editurii Pandora M, pentru care am făcut o adevărată pasiune, și să parcurg totodată cărțile de psihologie special alese pentru a mă ajuta în construcția unor personaje din cartea pe care am început să o scriu. Printre acestea, sper să am timp să strecor și câteva cărți scrise de autori nordici, care mă ajută să mă deconectez cu adevărat.

Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?

În momentul ăsta al vieții, recitesc foarte puțin și doar atunci când e absolut necesar, tocmai din cauza „vinovăției” care mă încearcă în momentul în care privesc spre teancul noutăților pe care mi-am dorit să le am acasă, dar pe care nu am apucat decât să le răsfoiesc deocamdată. Însă, mi-am promis ca la pensie să recitesc tot ce mi-a plăcut în viață și să țin totodată pasul și cu noutățile care-mi vor face cu ochiul. După cum se vede, mi-am proiectat o bătrânețe plină de bucurie, cu lecturi noi și recitiri, dar și cu scris cu mintea odihnită, scris de voie, când și cum am chef. Nu las pe nimeni să-mi ia imaginea asta idilică din cap și sper doar să fiu sănătoasă să o pot transforma în realitate. 🙂

Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?

Nu, nu voi face asta pentru că nu vreau să-mi știrbesc cu nimic din plăcerea cititului. Prefer să-mi iau mai puține haine decât să renunț la cărți. 🙂
Am încercat să citesc în format electronic, dar, pentru mine, cititul nu mai are același farmec. Nici nu mă pot concentra la fel de bine și, în plus, e-book reader-ul e un gadget pe care-l asociez mai degrabă cu ceva abstract, fără suflet, decât cu plăcerea. E clar că eu mă număr printre acei cititori care iubesc cărțile, cărora le place să le miroasă, să le simtă în palme, să le mângâie, să le privească, le place foșnetul hârtiei.

Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?

Pffff, foarte greu. Dar iată:
„Acolo unde cântă racii” de Delia Owens, „O viață măruntă” de Hanya Yanagihara, „Libertate” de Jonathan Franzen.

Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?

În balansoar sau în fotoliu. Iar dacă sunt în vacanță, oriunde, mai puțin în mașină pentru că mi se face rău dacă stau cu ochii în jos în timp ce mașina e în mișcare. De obicei citesc seara, după ce-mi termin treburile și întotdeauna înainte de culcare, oricât de puțin. Însă, prefer cititul de cursă lungă, când am la dispoziţie câteva ore legate, timp în care îmi place să pătrund și să rămân cât mai mult în atmosfera cărții, să mă simt parte din poveste, să mă amestec printre personaje, să le simt.

Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?

Eu vara încerc să profit cât mai mult de statul la țară și să combin cât mai bine scrisul cu cititul. „Sufletul lumii” am scris-o în întregime aici, mai mult în weekenduri, dar și în câteva seri în care m-am simțit inspirată și îmi amintesc perfect că uneori mă prindea două-trei noaptea scriind, fără să simt niciun pic de oboseală, ci doar o stare plăcută de exaltare, care mă încuraja să continui. Sper din suflet să repet experiența de anul trecut și să găsesc acele momente prielnice scrisului cu care în timpul anului mă întâlnesc destul de greu pentru că, de cele mai multe ori, scriu în funcție de timpul liber, nu de dispoziție sau chef. Cu toate astea, am observat că imediat ce mă așez la scris, cheful vine imediat, așa că nu mă mai tem (așa cum o făceam pe vremuri) că nu voi putea scrie decât dacă am cine știe ce condiții. Adevărul e că, pentru a scrie, n-am nevoie decât de liniște și timp.

Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?

Până în urmă cu vreun an sau doi, cărțile mele erau imaculate, de multe ori puteai să juri că nici măcar nu le-am atins, darămite să le și citesc, însă, acum nu mai procedez așa. Am întotdeauna lângă mine un creion cu care fac semne discrete sau subliniez câte ceva. Uneori e un cuvânt, alteori o frază, iar câteodată încercuiesc numărul paginii, semn că toată mi-a plăcut și n-am putut alege doar câteva paragrafe. Acum îmi pare rău că nu am procedat așa dintotdeauna, pentru că mi se pare plăcut și util ca atunci când deschid o carte deja citită să văd ce anume m-a impresionat, unde am reacționat și la ce. De multe ori mă mir de aceste sublinieri și încerc să găsesc motivul pentru care am făcut-o, alteori îmi amintesc exact senzația pe care am încercat-o atunci, iar asta creează o nouă legătură cu cartea.