Ancheta citestema.ro: Ce (şi cum) citesc scriitorii vara aceasta? (25)

Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.

Simona Antonescu s-a născut la Galaţi în anul 1969 şi a copilărit în localitatea Ţintea (Prahova). A debutat în anul 2015 cu Fotograful Curţii Regale, roman câştigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească/Polirom şi al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Acesta a fost finalist al Festival du Premier Roman de Chambéry, nominalizat la Premiile Observator Cultural şi a fost reeditat în 2016 în colecţia Top 10+ a Editurii Polirom. A mai publicat romanele Darul lui Serafim (2016), Hanul lui Manuc (2017), finalist la Premiul Naţional pentru Proză Ziarul de Iaşi, reeditat în colecţia Top 10+ a Editurii Polirom (2018), Ultima cruciadă (2019) – roman câștigător al Premiului Uniunii Scriitorilor Filiala Brașov şi În umbra ei (2021), roman nominalizat la Premiul Naţional pentru Proză Ziarul de Iaşi. Începând din anul 2018 publică la Editura Nemi seria de cărţi Istoria povestită copiilor.

Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?

Prima carte care îmi vine în minte la întrebarea aceasta este “Un nor în formă de cămilă“, de Alina Nelega. Este o carte cumpărată demult, pe care nu am apucat să o citesc și căreia i-a venit rândul în avion, în drum spre destinația de vacanță. Încă mă tem să călătoresc cu avionul și dintre toate sfaturile și metodele pe care le folosesc, cea mai eficientă este să mă scufund cu totul într-o carte. Romanul Alinei Nelega a fost o surpriză foarte plăcută, un Hamlet reinterpretat care m-a cucerit prin descrierea amănunțită a stărilor emoționale.
Apoi o altă carte a verii este “Toamna patriarhului“, de Gabriel Garcia Marquez, pe care nu o citisem. Am ajuns la ea citind “Sezonul uraganelor“, unde am întâlnit o trimitere la “Toamna patriarhului” și mi-am propus să recuperez această restanță. Mi-am amintit asta pe când vizitam o librărie din Târgu Mureș, pentru că aveam 30 minute de pierdut. Cărțile pe care le cumpăr din librărie mi se pare că au o aură specială.

Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?

Obișnuiesc să recitesc atunci când am câte un blocaj la scris. Nu știu care este mecanismul prin care recitirea unei cărți mă scoate din blocaj, probabil că mă reașează într-o dispoziție pe care o pierdusem. Vara aceasta însă, scrisul merge bine, așa că recitirile sunt amânate.

Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?

Nu pot citi deloc în format electronic, nu mă pot concentra, nu pot intra în carte. Bine, este o mică exagerare, bineînțeles că aș putea citi, dar probabil că aș comenta permanent în gând, nu m-aș putea stăpâni să nu fac liste peste liste cu avantajele cărții tipărite. Vorbeam despre metoda cititului în avion. Nici măcar pentru astfel de situații nu prefer readerul.

Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?

“Ca o rană de sabie“, de Ahmet Altan – scriitorul care a fost închis de regimul lui Erdogan și a scris, din închisoare, “Nu voi mai vedea lumea niciodată“. O citesc chiar acum și sunt fermecată de ritmul și muzica frazei, este exact genul acela de poveste orientală magică la care mă așteptam.
“Insula lui Arturo“, de Elsa Morante – este cartea unei insule, Procida, cea mai mică insulă din Golful Napoli. O recomand datorită atmosferei care răzbate din paginile ei, mă impresionează mult scriitorii care reușesc să facă asta. Iar personajele sunt absolut originale, greu de uitat.
“Baudolino“, de Umberto Eco – un subiect medieval, o carte în care am regăsit atmosfera din “Numele trandafirului”.

Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?

Aproape întotdeauna citesc dimineața, la cafea. Și vara și iarna.
Vara caut să-mi împlinesc visul de a citi afară, de preferat la munte, pe iarbă. Îmi place să aud greierii atunci când citesc și să văd o mare verde de iarbă la picioarele mele și un munte în față, atunci când ridic ochii din carte. Cititul la plajă este o altă bucurie, dar nu merg în fiecare vară la mare, prefer muntele sau călătoriile în destinații istorice.

Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?

Nu, în cazul meu proporţia citit-scris nu se schimbă. Anotimpul nu-mi influențează scrisul. Dacă sunt într-un subiect, atunci folosesc totul din jur în cartea pe care o scriu: dacă e iarnă, atunci va ninge și în cartea mea, dacă plouă atunci va ploua și în capitolul pe care îl încep.

Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?

Acum câțiva ani aveam un sentiment de vinovăție și nu subliniam nimic pe cărți. Mi l-a rezolvat o prietenă care mi-a spus că povestea se bucură dacă faci mici semne pe ea, așa înțelege cartea că o placi, e ca o declarație de dragoste pentru ea.
O carte care rămâne curată (curățică) după ce o termin nu prea mi-a plăcut. De obicei subliniez cu creionul și marchez paginile subliniate cu post-it-uri colorate, din acelea mici, semn de carte.