Ne propunem să descoperim cărţile aflate pe lista de lecturi a scriitorilor în vara lui 2022. Aşadar, titlurile propuse nu vor fi neapărat apariţii noi, ci poate chiar parte din liste utile pentru scrierea cărţilor la care participanţii la anchetă lucrează în această perioadă. Ori, poate, lecturi mai vechi care se doresc împrospătate. Ori vreun titlu restant, pentru care nu a fost niciodată timp. Ori altă variantă… Şi nu doar atât, pentru că dacă tot suntem la o anchetă, credem că ar fi plăcut să vedem şi care sunt obiceiurile de lectură ale scriitorilor şi alte chestiuni din intimitatea lor de cititori-scriitori.
Sunt Alexandra Niculescu, am publicat trei cărţi de proză scurtă, cea mai recentă fiind „Kyparissia”, editura Litera, Colecţia Biblioteca de proză contemporană. Colaborez cu revistele: Literomania, Opt motive (Ficţiunea), LiterNautica, Kryton, Euphorion. Un timp am fost lector corespondent pentru ziarul La Vanguardia. Când l-am citit prima dată pe Alfredo Bryce Echenique am zis că aşa vreau şi eu să scriu, şi uneori chiar o fac, alteori îmi văd de stilul meu.
Este vara aceasta una deosebită din punctul de vedere al cărţilor pe care vreţi să le citiţi? O listă mai bogată sau poate mai rarefiată? Un titlu special pe care doriţi neapărat să-l parcurgeţi în următoarele săptămâni?
Fiecare vară are farmecul ei (literar), iar listele mele sunt cam schimbătoare şi mofturoase, am început cu Ferrante – „Invenţiile ocazionale” şi cu „Primul sânge” de Amélie Nothomb. Sunt curioasă dacă o să mă cucerească „Promisiunea” lui Damon Galgut, după care am umblat câteva zile prin librării şi m-am asigurat că librarii ştiu acum să scrie numele câştigătorului premiului Booker 2021. Aş încerca poate „Connemara” de Nicolas Mathieu, dar cum e doar în franceză deocamdată, prefer să aştept apariţia ei în română, poate o să ia ceva timp, poate în altă vară.
Vă propuneţi şi recitiri pentru perioada următoare? În general, faceţi loc pentru recitiri sau capitolul acesta este mereu amânat din cauza noutăţilor sau a „urgenţelor”?
Recitirile sunt pasiunea mea, pentru că dacă o carte e pe lista asta înseamnă că are un loc special, deci orice noutate se dă singură la o parte. Recitesc Marguerite Duras şi (poate pentru că au legătură) Enrique Vila-Matas – „París no se acaba nunca„. Am mereu aproape cărţile lui Pavese, pe ale lui Juan Marsé, Borges, Steinbeck, Camus, Clarice Lispector şi da, chiar şi „La umbra fetelor în floare” a lui Proust.
Fiind vorba despre o perioadă dedicată vacanţelor, veţi schimba formatul cărţilor citite? Veţi trece de la cartea tipărită la fişierele de pe telefon sau tabletă? Cât de uşor vă este să citiţi în format electronic?
Never, cum spunem noi, românii. Mie îmi place hârtia, să pipăi cartea şi chiar s-o miros, cum am văzut odată o fată într-un Fnac, îmi place să inventez semne de carte şi să răsfoiesc orice carte când vreau, şi poate mai cade şi câte o amintire din ea, cum puneam cu toţii pe vremuri vreo floare sau scrisoare sau poză. Pe telefon mi se pare greu să citesc o carte, mi se pare o lipsă de respect faţă de paginile alea la care s-a muncit, pentru că nu prea pot să-i dedic toată atenţia când e prizonieră într-un ecran mic de mobil şi când răsar tot timpul notificări de tot felul. Mai citesc totuşi cărţi pe laptop doar când pur şi simplu nu am încotro.
Trei cărţi, numai trei cărţi pe care trebuie să le citim cât mai repede. Care ar fi acestea?
Să zic „Love„, de Roddy Doyle (am mai spus-o, mi se pare extraordinară), „Aventurile lui Augie March” de Saul Bellow şi „Casa de pe colină” a lui Pavese. Sunt trei deja, poate în altă zi aş face o alegere diferită, cum ar fi „Lolita” lui Nabokov, oricât de controversată e şi azi, „Manechinele” lui Bruno Schulz şi „Mărturisirile escrocului Felix Krull” de Thomas Mann.
Unde citiţi de obicei vara? Aveţi un loc ideal? Dar un moment al zilei preferat?
Aş vrea să pot spune: în hamac, bineînţeles, la malul mării, dar nu prea e aşa, eu citesc acasă, am fotoliul meu, şi prefer după-masa sau seara, dar se întâmplă totuşi să ajung şi la malul mării, doar că nu găsesc hamacul pregătit şi trebuie să mă mulţumesc cu cearşaful/prosopul meu şi încerc să nu pun prea multă cremă de plajă pe carte, deşi nişte firişoare de nisip mi se par o amintire plăcută după un timp.
Este vara mai potrivită pentru citit decât pentru scris? În ce vă priveşte, se schimbă în vreun fel proporţia citit-scris în funcţie de anotimp?
Vara gândul zboară mai repede, auzi în stânga şi-n dreapta că toţi pleacă, mai şi primeşti poze cu marea tot timpul şi e mai greu să-ţi vezi de scris, dacă nu eşti suficient de disciplinat/ă. Scrisul cere mult mai multă concentrare decât cititul totuşi, poate de-asta ne transformăm în cititori mai pofticioşi vara. Cred că februarie e luna în care am scris cel mai mult de obicei, poate pentru că e mai scurtă, poate pentru că ştiu că vine primăvara, nu ştiu, aşa se întâmplă.
Cum arată cărţile pe care le citiţi? Subliniaţi, faceţi adnotări, lăsaţi semne din loc în loc sau rămâne totul imaculat în urma lecturii?
Odată am postat pe Facebook o pagină adnotată şi lumea s-a speriat, pur şi simplu, de cât de mâzgălită părea. Mult timp am crezut că trebuie să laşi cartea la fel cum ai primit-o, să nici nu se cunoască faptul c-ai citit-o, aşa că mă chinuiam să dau pagina cu grijă şi îmi luam notiţe în câte o agendă. Pe urmă, când am început să-mi aleg singură cărţile şi să nu mă gândesc la cine o să le mai citească, lucrurile s-au schimbat total. Poate am exagerat câteodată, cu prea multe cuvinte pe margini, cu prea multe feluri de sublinieri şi culori, dar acum cred că am ajuns la un echilibru: subliniez cu o singură culoare şi scriu doar câte un cuvânt când simt că e absolut necesar. Bine, mai pun câte un zâmbet sau râs dacă e vreo greşeală sau ceva amuzant. Şi câte o inimioară când găsesc vreo frază care aş vrea să fie a mea.
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu