Fiecare scriitor are propriile preferințe legate de scris, detalii care de multe ori nu pot fi neglijate. Unii preferă cafeaua, alții ceaiul, unii scriu bine pe ploaie, alții în baruri. Unora le este propice aglomerația, zumzetul, însă altora le plac mai mult liniștea și izolarea. Așa că, în această anchetă citestema.ro, am ales să întrebăm câțiva scriitori dacă există vreo legătură între starea vremii și inspirație. „În care anotimp reușiți să scrieți cel mai bine?” Altfel spus, cum vremurile s-au tot schimbat, iar anotimpurile se amestecă: pe ce fel de vreme sunteți mai creativi?
Născut în 1985 în Arad, Andrei Mocuţa este profesor de limba engleză și franceză și doctor în filologie cu teza Portret al artistului in absentia: J.D. Salinger, o monografie. A publicat patru cărți de poezie și șase de proză. Dublu nominalizat al premiului „Tânărul prozator al anului“ la Gala tinerilor scriitori (Radio România Cultural) și pe lista scurtă a premiului de poezie Zona 9. Premiul Publicului la Turnirul de Poezie de la Balcic, organizat de Uniunea Scriitorilor. A tradus din limba engleză antologia poetică Ilustrată din Chinatown de Richard Brautigan. A participat la Salon du livre Paris și la turniruri de poezie sau proiecte literare din Barcelona, Padova, Trieste, Podgorica și Balcic. Prezent în antologia în limba franceză coordonată și tradusă de Radu Bata, Le blues roumain, vol. 3, Editions Unicité, 2022, și în antologii în limba română și maghiară (Cuvinte de legătură/Kötőszavak). Invitat în 2022 la vernisajul și recitalul Astra poetic escape bridge organizat de Muzeul Astra din Sibiu, iar în 2023 la FILTM. Din 2020 face parte din juriul Festivalului Național de Poezie „Gellu Naum“, inițiat de Colegiul Național „Mihai Eminescu“ București. (sursa informaţiilor: humanitas.ro)
Nu pot scrie într-un mediu aglomerat sau gălăgios, am nevoie de liniște absolută și, preferabil, izolare de restul lumii. Starea vremii nu mă afectează atât de mult precum zumzetul, pot scrie vara pe călduri infernale ori toamna/iarna pe cea mai deprimantă vreme. Câte un poem îmi mai iese și-n spațiul public, în cele mai neașteptate locuri, în pauzele dintre ore în cancelaria profilor sau când supraveghez la simulări sau examene și mă plictisesc de moarte. Dar aici e vorba de câte o idee pe care o prind în zbor, o aștern iute pe hârtie (sau o scriu în telefon) și o șlefuiesc mai târziu în liniștea colibei și-i dau forma finală. Cu proza e mai complicat, nu-mi pot menține fluxul ideilor în spațiile aglomerate. Nu am încercat niciodată să scriu într-un bar, pentru că prezența oamenilor mă inhibă. De cele mai multe ori mi-e și rușine să recunosc că sunt scriitor, nu le dezvălui elevilor și colegilor că sunt sclavul acestei metehne, îi las pe ei – inevitabil – să descopere și să se minuneze că sunt contemporani cu un scriitor în carne și oase. Cert lucru, nu mă pot așeza la masa de scris fără cafea, de fapt nu funcționez fără cafea (precum agent Cooper din Twin Peaks), e singurul drog de care sunt dependent. Am încercat o singură dată alcoolul pe post de combustibil, în facultate, dar eram atât de matolit încât nu am putut descifra a doua zi ce-am mâzgălit pe hârtie. Așa că nu am mai repetat experiența. În concluzie, pot scrie în orice anotimp, atunci când acumulez suficient material și simt că trebuie să-l dau afară, să-i dau o formă. Nu scriu zilnic, după un program riguros, nu am o disciplină în acest sens. În schimb, lucrez asiduu la text, câteva luni la rând, până îl finalizez, după care mă răsfăț cu pauze foarte lungi de la scris. Dacă abandonez un text neterminat și încerc să îl reiau peste un an, pierd starea în care am fost atunci și de cele mai multe ori nici măcar nu-l mai recunosc, mi-e străin.
Găsiţi cărţile lui Andrei Mocuţa şi la:
Dacă doriţi să susţineţi site-ul nostru, click sau scan (mulţumiri!):
Fotografie reprezentativă: Olly Hoodyakova / Unsplash
scrie un comentariu