Fiecare scriitor are propriile preferinţe legate de scris, detalii care de multe ori nu pot fi neglijate. Unii preferă cafeaua, alţii ceaiul, unii scriu bine pe ploaie, alţii în baruri. Unora le este propice aglomeraţia, zumzetul, însă altora le plac mai mult liniştea şi izolarea. Aşa că, în această anchetă citestema.ro, am ales să întrebăm câţiva scriitori dacă există vreo legătură între starea vremii şi inspiraţie. „În care anotimp reuşiţi să scrieţi cel mai bine?” Altfel spus, cum vremurile s-au tot schimbat, iar anotimpurile se amestecă: pe ce fel de vreme sunteţi mai creativi?
Ioana Maria Stăncescu s-a născut la București, în 1975, și a studiat limba și literatura franceză la Universitatea București. Lucrează ca realizator la Radio România Internațional. Debutează în 2020 cu Tot ce i-am promis tatălui meu (apărut la Editura Trei), roman nominalizat la Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatură scrisă de femei, la categoria Debut Proză, și laureat la Festival du Premier Roman Chambéry, 2021. Cea mai recentă carte publicată: Tăcerea vine prima (Editura Trei, 2024).
Recunosc că nu mi-am pus niciodată întrebarea asta, așa că mi-este greu să spun dacă am sau nu un anotimp mai aducător de inspirație decât altul. Mai ales că eu nu cred foarte tare în așa numita inspirație, ci, mai degrabă, într-un context favorabil scrierii. De pildă, în zilele lungi, fără serviciu, fără obligații, ieșit la cumpărături sau făcut de mâncare, în care mă trezesc dimineața și știu că am zece ore bune în fața mea pe care să le pot petrece la calculator. Asta nu înseamnă că reușesc să scriu zece ore, nici pe departe. Însă, am nevoie să știu că sunt zece ca să reușesc să scriu trei, cam așa funcționează. Eu scriu foarte încet, petrec uneori și câte jumătate de zi cu un singur paragraf, pentru că, dacă nu îl fac să sune cum îmi doresc, nu pot „auzi” textul mai departe. La ultima carte am stat aproape doi ani pe editare, pentru că tot nu eram mulțumită. Acum sunt 🙂
Pot să scriu pe orice vreme, poate să fie caniculă, ploaie torențială sau furtună de zăpadă, cu o singură condiție: să fie pe lumină. Odată ce s-a lăsat seara, închid calculatorul. Nu-mi place întunericul, îmi activează toate anxietățile, așa că îmi este imposibil să fiu creativă. Dacă îmi vine vreo idee, nici măcar nu mă chinui să deschid documentul cu textul la care lucrez, pentru că știu că va fi inutil: când afară e noapte, scrisul nu merge. După o anumită oră încolo, tot ce-mi trece prin cap și care ar putea să-mi servească la ceva e notat în agendele care zac peste tot, prin sufragerie.
Acum, că am povestit despre frica mea de întuneric, mă gândesc că aș putea să mă hazardez și să zic că, în ceea ce mă privește, scrisul e mai spornic între mai și septembrie, când ziua e mai lungă și, deci, orele cu lumină mai numeroase. Doar că, de obicei, realitatea de pe teren, ca să zic așa, vine și contrazice teoria. Uite, cu toată lumina de-afară, eu nu am reușit să scriu niciun rând în ultima jumătate de an. Nu știu de ce, așa s-a întâmplat. „A fost o perioadă”, cum mi-a zis maică-mea. Noroc că a trecut. Mă îndoiesc că e meritul lui septembrie, mai degrabă s-a copt suficient ce aveam în minte și pot începe să-l torn în formă.
Dar, chiar și așa, cu zilele ei lungi și pline de lumină până hăt, târziu, vara nu este pentru mine un timp bun de stat la calculator. E perioada aia din an când am chef să trăiesc în prezent și să plec în vacanțe, iar eu, de scris, nu pot scrie decât acasă, la PC-ul meu antic. Am și un laptop, dar pe el îl folosesc pentru zoom-uri și Netflix. Sunt foarte conservatoare în obiceiuri și, dacă m-am obișnuit într-un fel, mi se pare că nu aș putea și altfel. Îmi dau seama că am o rezistență stupidă la schimbare, dar e a mea și defilez cu ea. Nu obișnuiesc să scriu în cafenele, în aeroporturi, în trenuri sau mai știu eu unde. Cel mult pot să editez, asta da. Dar să încep povești sau să continui acțiuni, no way! Dacă, să zicem, sunt pe malul mării și mă străfulgeră cine știe ce idee, scot agenda (o port după mine cam tot timpul) sau telefonul, o notez și văd eu ce fac cu ea cînd ajung acasă, la PC.
Găsiţi cărţile Ioanei Maria Stăncescu şi la:
Dacă doriţi să susţineţi site-ul nostru, click sau scan (mulţumiri!):
scrie un comentariu