Fiecare scriitor are propriile preferințe legate de scris, detalii care de multe ori nu pot fi neglijate. Unii preferă cafeaua, alții ceaiul, unii scriu bine pe ploaie, alții în baruri. Unora le este propice aglomerația, zumzetul, însă altora le plac mai mult liniștea și izolarea. Așa că, în această anchetă citestema.ro, am ales să întrebăm câțiva scriitori dacă există vreo legătură între starea vremii și inspirație. „În care anotimp reușiți să scrieți cel mai bine?” Altfel spus, cum vremurile s-au tot schimbat, iar anotimpurile se amestecă: pe ce fel de vreme sunteți mai creativi?
Mihaela Buruiană s-a născut în 1980, la Focșani, și este licențiată a Facultății de Limbi Străine, secția Engleză-Franceză, modulul de traductologie, din cadrul Universității „Al. I. Cuza“ din Iași. E traducătoare literară (a tradus în jur de 50 de cărți de ficțiune și non-ficțiune, pentru adulți și pentru copii) și cititoare pasionată (despre lecturile ei mai povestește pe pagina de Facebook „Palimpsest“).
După mulți ani de citit, tradus și chiar scris despre cărțile altora, și-a făcut curaj să scrie propriile povești. A urmat câteva cursuri de creative writing și a publicat povestiri în „Literomania“, „Revista de povestiri“ și Revista „Familia“. Pe cine iubești mai mult?, apărut în colecția n’autor, este volumul său de debut. (sursa informaţiilor: nemira.ro)
Cred că scriu de prea puțin timp ca să am tabieturi sau preferințe. De obicei, mă bucur când reușesc să găsesc timpul și starea necesare pentru a duce la capăt o poveste, fie ea și de câteva pagini. Am constatat totuși că, în cazul meu, nu contează prea mult vremea. Am avut spor și m-am holbat la pagina albă în toate anotimpurile, așa că nu cred că am unul preferat din punctul ăsta de vedere. E drept că devin mai apatică în zilele mohorâte și mai energică în cele senine, dar asta nu e o regulă. Pot să înșir cinci pagini pe nerăsuflate într-o zi sumbră de iarnă la fel de bine cum pot să mă chinui cu un paragraf, pe care să-l șterg apoi, într-una însorită de vară.
Dincolo de ploaie sau soare, de zăpadă sau plajă, pentru a scrie am nevoie de o perioadă mai lungă cu liniște și o rutină. Asta înseamnă că intervalul primăvară-toamnă, care pentru mine presupune destul de multă agitație și deplasări frecvente, se pretează mai degrabă unor texte mai scurte, iar iarna, când, într-un fel, hibernez și eu, sunt mai înclinată să mă concentrez pe ceva mai de amploare.
Prin urmare, după câteva luni destul de fărâmițate și de intense, în care am reușit totuși să scriu povestiri și eseuri care au fost deja publicate online și în antologii sau urmează să apară, acum aștept vremuri mai calme pentru a reveni la un proiect mai lung. Mi-ar plăcea să-mi aloc din nou măcar o oră de scris pe zi, așa cum am făcut la începutul anului. Ianuarie și februarie au fost luni în care, după munca mea obișnuită de traducere, am dedicat timp scrisului în fiecare seară. Rezultatul a fost un schelet destul de solid al unui roman, cu ceva carne pe el, pe care mi-aș dori să-l continui. Adevărul e că, după atâta caniculă, parcă visez un pic la o ninsoare frumoasă, un birou înțesat de cărți, o sobă în care să trosnească focul, iar eu, cu o cană de ceai alături, inventând povești…
Găsiţi cartea Mihaelei Buruiană şi la:
Dacă doriţi să susţineţi site-ul nostru, click sau scan (mulţumiri!):
Fotografie reprezentativă: Aaron Burden / Unsplash
scrie un comentariu