Andreea Sepi este autoare, traducătoare și consultant de marketing. Are studii de filologie la Londra și își împarte timpul între Germania și România. A publicat proză scurtă, articole și eseuri în limba engleză și română (The Write Launch, Beyond Words Literary Magazine, Liternet.ro, Contributors.ro, Dilema Veche, Photo Travel Romania, Spiegel International, O mie de semne etc.).
Romanul ei de debut, Icoană-n urmărire generală, a apărut în octombrie 2024 la Editura Datagroup și a fost lansat la Cărturești Timișoara în cadrul seriei de evenimente Timișoara Scrie. Își va lansa următoarea carte, Și eu sunt fiul lui Cain, în primăvara lui 2025, la aceeași editură. Îi puteți citi gândurile pe https://andreeasepi.com.
„Romanul meu de debut, Icoană-n urmărire generală, un policier alert cu filoane romantice și multiple pretexte de reflecție asupra traumelor emigrării, e rezultatul unei provocări personale. Într-un moment de cumpănă al vieții mele, în timp ce lucram de zor la masteratul de Creative Writing, m-am luat la trântă cu dilema Ce este scrisul: terapie, artă sau simplu meșteșug? Aș fi oare în stare să scriu câte un roman în fiecare gen literar? Aș fi – și aici circuitele neuronale mi s-au aprins brusc – în stare să scriu un page turner? Un roman polițist? (Și încă unul așa cum îmi place mie: cu mistere, detectivi, enigme și suspans, însă fără crime sau descrieri sângeroase…)
Icoană-n urmărire generală e răspunsul. Și, dacă e să mă iau după ecourile primite de la cititori (și mai ales cititoare), e un Da. Mai exact, mi-a ieșit un roman „mai-mult-decât-polițist“, în care miza detectivistică se îmbină cu câteva dintre temele mele predilecte: condiția emigrantului prins între lumi, tarele societății românești, iubirea (răscumpărătoare?), misterul credinței (sau al pierderii ei) cu specificul său balcanic, (re)găsirea unui acasă de care te leagă nostalgia după trecut, dar – nu în mai mică măsură – rușinea obârșiilor și speranța resetării viitorului.
Cu alte cuvinte, Icoana se folosește de structura și pretextul unui roman polițist perfect închegat, pentru a conduce cititorul, în tonuri lejere și adesea pline de umor, spre adevăruri mai serioase. Cred în cititul de plăcere, în lectura ca medicament, condiment sau revelație, ca portal înspre alte conștiințe și experiențe, ca șansă de ieșire din solipsism. Iar privirea pătrunzătoare pe care romanul o aruncă în interiorul unui anumit tip de experiență a emigrării s-a dovedit de o actualitate pe care n-am intuit-o întru totul la momentul scrierii lui.
Dar ce se întâmplă de fapt în carte:
În iunie 2024, la o mănăstire din Argeș (ținut mitic, de descălecători de țară) dispare fără urmă o icoană făcătoare de minuni, veche de două milenii. Ancheta care urmează aduce laolaltă, ca într-un creuzet sub presiune, doi foști iubiți înstrăinați, obștea călugărițelor cu secretele și neînțelegerile ei și un magnat local dornic să-și extindă afacerile. Pe măsură ce se adâncește în inexplicabil, investigația se întrepătrunde cu căutări personale, de ordin existențial. Anghel Georgescu, un comisar hârșit în metode… neortodoxe și recent divorțat, se vede confruntat nu doar cu posibila pierdere a fiicei, ci și cu rolul neclar jucat de prima lui iubire, Anca (între timp emigrată în Austria), în cazul de furt pe care îl investighează. Protagoniștii au personalități puternice, complexe și bine conturate, iar intrigile interne din Poliție și nerăbdarea agresivă a localnicilor și a televiziunilor adaugă gaz pe foc.
Miza crește în ritm susținut, la fel și tensiunea dramatică. Scânteia dintre cei doi foști iubiți de tinerețe, care se reîntâlnesc după 20 de ani în pragul plin de muște al unui magazin sătesc, e încă acolo. Dar poate supraviețui ea suspiciunii? Va reuși aprigul criminalist să dezlege în timp util dublul nod gordian – dispariția icoanei și misterul feminității – sau va fi și el înghițit de traumele trecutului? Mediul sătesc, odinioară omogen, e acum zguduit de prezențe străine. România, odinioară furnizoare de emigranți către Occident, a devenit ea însăși gazdă pentru imigranți de pe alte continente. Care e rolul lor în afacere și ce se alege de ospitalitatea românească în aceste condiții? Dar, mai ales, cum e posibilă volatilizarea fără urmă a unui obiect de cult dotat cu tracker GPS?
De ce ai citi-o:
Dacă îți plac personajele imperfecte, dar profund umane, descrierile calde, cu o doză de poezie, dar fără divagații inutile, comicul de situație și dialogurile spumoase, detaliile realiste ale vieții din România și din afara ei și dacă te pasionează rezolvarea enigmelor, vei rezona cu acțiunea (100% ficțională) din această carte.
Iar dacă ai nevoie de motive în plus ca să cumperi romanul, întreabă-te doar atât: Ce ești dispus(ă) să crezi și cum faci față inexplicabilului existenței? Citind Icoana, te vei vedea nevoit(ă) să meditezi la teme precum: tehnologie vs. mistică; empirism vs. metafizică; credință vs. dovadă și imposibilitatea cunoașterii complete; îndoială și rana neîncrederii; identitate și emigrație; dragostea ca formă de acces la sacru și etern; forța feminității și intimitatea ei cu misterele vieții.
În cartea aceasta vei descoperi câte ceva și pentru intelect, și pentru inimă. O vei citi rapid și cu plăcere. Poate vei râde, poate te vei emoționa, în orice caz îți vei pune întrebări – și acest lucru este, în sine, un câștig. Caut-o, e la un clic distanță: o găsești pe carturesti.ro, librarie.net (ambele cu livrare și în străinătate) sau direct pe site-ul Editurii Datagroup.”
Poți lectura un scurt fragment din roman aici:
Dacă vrei să ajuţi site-ul citestema.ro:
scrie un comentariu