elefant.ro

De profesie IT-ist, Andrei Panţu a debutat recent cu un volum de proză scurtă, „Tonomatul”, găzduit de colecţia 821.135.1 Scriitori români contemporani, coordonată la Editura Humanitas de Andreea Răsuceanu. Pentru că mi-a plăcut cartea, i-am adresat scriitorului câteva întrebări prin care sper să fac curioşi cât mai mulţi cititori.

Andrei Panţu, „Tonomatul”, Editura Humanitas, 821.135.1 – Scriitori români contemporani, anul publicării: 2019, nr. pagini: 248

Cartea este disponibilă pe libris.ro.

Andrei Panțu, am fost încântat de volumul dvs. de proză scurtă. De altfel, trebuie să recunosc că am ajuns la el tocmai datorită impresiilor pozitive ale altor cititori. Este o carte cu un număr mai mare de proze decât sunt obișnuit să găsesc. Apoi, am constatat că textele nu au prea multe elemente comune, poate și prin prisma diversității lor. Cum ați ales textele din carte? Și câte au rămas pe lângă?

Mulṭumesc! Pe la începutul anului, am ales textele pe care le-am considerat cele mai bune, 42 la număr (nu ştiu exact câte am scris în total, probabil că de vreo două ori mai multe). Andreea Răsuceanu, coordonatoarea colecṭiei Humanitas, a selectat 34 şi, într-o ultimă etapă, am mai scos eu 5 texte — ori pentru că nu mi se păreau suficient de bune, sau de originale, suficient dezvolate etc., şi aşa am rămas cu textele din carte.

Pentru mine au contat în special câṭiva factori — calitatea textelor, originalitatea, apoi a contat, desigur, ca volumul să fie totuşi oarecum unitar, chiar dacă textele sunt destul de diverse, şi am contat pe atmosfera stranie care predomină în majoritatea textelor şi, bineînṭeles, pe fantastic, care cred că poate fi regăsit aproape peste tot — şi în textele sumbre, dar şi în cele exotice sau comic-absurde.

„Tonomatul” anunță un scriitor de vocație, care și-a demonstrat potențialul în texte de facturi diferite. Multe proze de aici ar fi putut fi extinse pentru a da cel puțin un roman. Cum aţi simțit că e mai potrivit textul scurt?

Sunt obişnuit să scriu proză scurtă, şi cred că se vede asta. Şi eu sunt de părere, dacă mă gândesc bine, că unele texte, mai ales cele mai lungi, puteau fi extinse şi mai mult, dezvoltate ca nuvele sau ca romane. M-am gândit că ar funcṭiona totuşi şi ca povestiri. Nu am neapărat un răspuns foarte bun la întrebare; avem exemplul lui Daniel Keyes, care a scris ‚Flori pentru Algernon’ întâi ca povestire, apoi a transformat-o în roman, şi mulṭi încă se mai întreabă şi acum dacă romanul aduce suficient de multe în plus faṭă de povestire.

Oricum, sunt şanse tot mai mari ca a doua carte pe care o scriu să fie un roman.

Un pas firesc după „Tonomatul” ar fi trecerea la roman. Cât timp credeți că ar fi potrivit pentru a lăsa între cartea aceasta și cea viitoare? Vă întreb acest lucru ținând cont de cum arată piața românească de carte, dar și de ritmurile diferite de publicare ale scriitorilor noștri de azi: unii apar anual cu ceva nou, alții lasă să treacă măcar doi-trei ani de la o carte la alta și din cauză că titlurile vechi se vând greu.

Cred că am avut nevoie de mult timp pentru a publica primul volum, aşa că ar fi prudent să spun că voi avea probabil de măcar doi ani pentru următoarea carte — mai ales că, la fel ca mulṭi alṭi scriitori de la noi de altfel, am un serviciu full time, şi mă văd de regulă obligat să scriu în weekend-uri, sau atunci când îmi iau liber.

Mult timp am fost convins că a doua carte va fi tot un volum de proză scurtă, însă de câteva luni mă gândesc tot mai mult la un roman. Cred că mă voi lămuri în următoarele luni, voi vedea ce merge mai bine.

Cum vă spuneam mai devreme, am remarcat reacţii pozitive la carte. Cum le vedeţi dvs.? V-aţi aşteptat la ele? Contează aceste reacţii sau, odată ce aţi publicat cartea, nu mai are importanţă?

Fiecare reacṭie, fie ea pozitivă sau negativă, contează foarte mult pentru mine, fiind şi la prima carte. Speram la câteva reacṭii pozitive, mai ales că am publicat în ultimii ani în mai multe reviste, şi unele povestiri au fost foarte bine primite; însă, în linii mari, nu ştiam la ce să mă aştept după apariṭia cărṭii  — mai ales că e un volum de debut.   

Într-un promo al cărţii, aţi notat că perspectiva fantastică este cea pe care o stăpâniţi cel mai bine în scris. Aveţi, totuşi, în carte alte câteva registre în care vă mişcaţi „destul” de bine. În continuare, veţi miza tot pe fantastic sau schimbaţi?

În a doua carte voi merge cu siguranṭă tot pe fantastic, da, aici mă simt cel mai mult în largul meu. În plus, s-ar putea să existe cerere pentru proză fantastică, cred că am un culoar favorabil, pe care nu se înghesuie prea mulṭi scriitori de la noi. Apoi voi vedea, deocamdată nu m-am gândit la a treia carte.

Mă interesează un răspuns de debutant la chestiunea aceasta: de ce să mai scriem în România, dacă nu se mai (prea) citeşte? Sunt tot felul de statistici negative, care arată cât de proastă este relaţia dintre români şi carte. Şi atunci, pentru ce efortul acesta?

Piaṭa de carte este într-adevăr foarte mică în România, avem doar câteva zeci de mii de cititori — oameni care cumpără cărṭi în mod periodic. Mulṭi români nu citesc deloc, asta cred că e un rezultat şi al sistemului de educaṭie (şcoala de multe ori ajunge să compromită cititul, în loc să-l promoveze), uneori şi din cauza sărăciei, şi a lipsei de timp.

Cred că dacă scriem din plăcere ar trebui să facem asta în continuare. Apoi, cred că ar trebui să scriem şi pentru un număr mic de cititori. Uneori contează mult chiar şi aprecierile unui singur cititor atent. Şi, cine ştie, poate că va creşte şi la noi numărul celor care cumpără şi citesc cărṭi.


ANDREI PANȚU (n. 1983) a studiat filozofie şi literatură la European College of Liberal Arts, ştiinţe politice şi relaţii internaţionale la AUBG, apoi a obţinut o diplomă de masterat în ştiințe politice de la Universitatea din Leiden şi Universitatea din Manchester. În perioada 2014–2018 a fost editor al revistei academice Romanian Journal of Political Science. Lucrează de mai mulți ani în domeniul IT. A publicat până acum proză scurtă în revistele Biserica de LemnRevista de PovestiriARGOSGazeta SFiocanRevista de suspansHelion, pe platforma Literomania, precum și în antologiile ARGOS DOI și Eroi fără voie. Volumul Tonomatul reprezintă debutul său editorial.

elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here