Ioan T. Morar
<strong>Ioan T. Morar</strong> (n. 13 aprilie 1956, Şeitin, judeţul Arad) a absolvit în 1981, ca şef de promoţie, Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia română-franceză. În perioada 1981-1986 a fost profesor de limba şi literatura română la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 devine redactor al revistelor <em>Viaţa studenţească </em>şi <em>Amfiteatru</em>. După 1989 lucrează la <em>Cuvîntul </em>şi <em>Alianţa Civică</em>. În 1990-1991 este redactor-şef la „Varietăţi”, TVR, de unde pleacă prin demisie. Este membru fondator al <em>Academiei Caţavencu</em>. Din toamna anului 2004 pînă în 2009 este şi senior editor la <em>Cotidianul</em>. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, activînd, pînă în 1996, în grupul Divertis. În 2010 a fost numit consul general la Marsilia, funcţie din care a fost schimbat în 2012. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volumele de versuri: <em>Vară indiană </em>(Albatros, Bucureşti, 1984; volum distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); <em>Fumul şi spada </em>(Cartea Românească, Bucureşti, 1989); <em>Şovăiala </em>(Brumar, Timişoara, 2000; volum distins cu premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor); <em>Neruşinarea </em>(Brumar, Timişoara, 2003) şi <em>Paloarea </em>(Brumar, Timişoara, 2010). Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, polonă, spaniolă şi maghiară, în antologii şi reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat <em>Lindenfeld </em>(ed. I, 2005; ed. a II-a, 2006; ed. a III-a, 2013; roman distins cu Premiul Naţional de Proză al <em>Ziarului de Iaşi</em>); <em>Negru şi Roşu </em>(2013; roman nominalizat la Premiul „Cartea anului 2013” acordat de revista <em>România literară</em>), <em>Cartea de la capătul lumii</em> (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2015), <em>Sărbătoarea corturilor</em> (2016) şi <em>Şapte ani în Provence</em> (2018). (sursa bio: polirom.ro)
Author Posts