Aproape 21.00, în cameră întuneric. Lângă dulap o boxă: groparul mizantrop – „Șobolani, Iubiţi Labirintul!”, în blocul din față sunt doar patru ferestre luminate. Galben galben alb galben. Alb. Cinci.

Jos se joacă barbut printre cutii goale de bere. Luminița de pe terasa blocului e astupată de pelican. „Pelicanul își întinde aripile/ guşa lui este un cimpoi dezumflat/ din care curg note muzicale” pe cărămida blocului. Pe flori, pervaze. Peste bloc plouă cu „botoșei avangardiști”, coji de salam, păpuși fără picioare, așternuturi transpirate, pești congelați, chiștoace, batiste, antene radio. Bătrânul iese la geam să vadă ce se întâmplă. „Bătrânul căuta cuvintele potrivite/ răsfoind acele cărţi roşii/ despre noua ordine socială”. Apartamentul de dedesubt are un covor împletit din cutii de Extraveral. Aici se doarme numai pe jumătăți de pat – și asta ca să nu-l lovești pe cel de lângă tine, când ai flashback-uri.

Dincolo e liniște, „niciun cuvânt despre dragoste/ prefer să stau pe întuneric/ să apar brusc în lumina farurilor”. Bătrânul locuiește într-un fagure sterp cu patru etaje. La primul stau soldații pierduți printre cartele și sticle goale de lapte. Etajul unde mâine a fost ieri, iar viitorul e depersonalizat. Varul a căzut, pereții sunt văruiți în war flashbacks. Copiii „au învăţat să pupe poza lui Marx la micul dejun”. „Hic et nunc” scrie la etajul următor. Lumina e mereu aprinsă, vocile mereu puternice. Căștile sunt aruncate în stradă, toți știu că „nu orice rană se pansează cu tricolorul”.

Etajul trei se apropie de „Rădăcini”. În oameni crește umanul și chiar le spun celorlați că „aş ieşi la fereastră cu o pancartă mare/ cum erau alea de la revoluţie să răcnesc/ fără să îmi pese de nimeni”. Ultimul. „Dublul meu feminin”. Post-sovietic disorder se îmbină cu aerul viu, neviciat. De aici privește bătrânul, căci „asta e totul. suntem prea obosiţi/ să mai spunem ceva”.

Vlad Sibechi a publicat la Editura Tracus Arte în toamna anului trecut volumul „Meditațiile bătrânului despre libertate” în urma câștigării premiului „Regele dimineții” din cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”. Poetul aduce civilii-soldați pe câmpul de luptă cu viața în comunism. Traumele se îmbină cu afecțiunea și așa aflăm că Marx și Engels au avut și ei ursuleții lor. O carte bazată pe secvențele filmice ale unei Românii reale care tinde spre vindecare. Vlad este membru al Cenaclului literar Zidul de Hârtie și moderator al Casei de Poezie Light of ink.

Vlad Sibechi, „Meditaţiile bătrânului despre libertate”, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2019, nr. pagini: 90

Cartea poate fi cumpărată de la:


Fotografie reprezentativă de pixpoetry pe Unsplash

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here