Editura Polirom vă oferă un fragment din volumul Călătorul singuratic de Jack Kerouac, proaspăt apărut în prestigioasa colecție de traduceri din literatura universală „Biblioteca Polirom” (coordonator: Dan Croitoru), în anul în care aceasta împlinește 25 de ani. Traducere din limba engleză de Vlad Pojoga.
„Cu stilul exuberant şi proza jazzy impresionistă care se regăseşte şi în romanele sale, Călătorul singuratic ne oferă spectacolul confruntării dintre simţurile lui Kerouac şi univers, cu momente de poezie, de adevăr şi nebunie.” (The New York Times Book Review)
Călătorul singuratic este o colecţie de texte nonficţionale, eseuri şi note de jurnal, scrise de Jack Kerouac în stilul său poetic inconfundabil, de-a lungul mai multor ani. Unele dintre cele opt texte care alcătuiesc volumul au fost publicate şi separat, în diferite reviste americane. Ele tratează teme şi subiecte întâlnite în toată opera scriitorului, însă conturează mai clar imaginea acestuia de rătăcitor îndrăgostit de oamenii pe care i-a întâlnit şi de locurile prin care a trecut – diverse zone din SUA, Mexic, Maroc, Marea Britanie şi Franţa.
„Există la Kerouac o blândeţe, o vulnerabilitate fundamentală care îl plasează undeva între budism şi creştinism.” (Allen Ginsberg)
„Opera lui Jack Kerouac este cel mai amplu experiment literar şi de limbaj întreprins de un scriitor american din generaţia sa.” (Ann Douglas)
Jean-Louis (Jack) Kerouac (1922-1969) s-a născut în Lowell, Massachusetts, într-o familie canadiano-franceză. La absolvirea liceului, a obţinut o bursă la Columbia University şi a plecat la New York împreună cu întreaga familie, dar în scurtă vreme şi-a întrerupt studiile şi s-a înrolat în Marina Militară. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, viitorul scriitor a fost lăsat la vatră, considerându-se că ar avea un comportament schizoid. A lucrat o perioadă în Marina Comercială, apoi a pornit într-un şir de călătorii prin SUA şi Mexic. Primul său roman, The Town and the City, a apărut în 1950, în timp ce romanul Pe drum, incluzând numeroase elemente autobiografice, considerat adesea marca „generaţiei beat”, a fost publicat abia în 1957. Printre cărţile apărute ulterior se numără Vagabonzii Dharma (1958), Tristessa (1960), Big Sur (1962), Visions of Gerard (1963). După moartea lui Jack Kerouac au mai fost publicate câteva volume reprezentative, dar rămase în manuscris, printre care Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor, scris în 1945 împreună cu William S. Burroughs şi apărut în 2008, şi Oceanul e fratele meu, scris în 1942. La Editura Polirom au apărut: Pe drum, Vagabonzii Dharma, Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor, Oceanul e fratele meu, Cartea trezirii. Viaţa lui Buddha şi Big Sur.
FRAGMENT
„Scene din New York
În vremea aia, mama locuia singură intr‑un apartament mic din Jamaica Long Island, lucrând la o fabrică de pantofi, așteptându‑mă să vin acasă să‑i țin companie și s‑o însoțesc la Radio City o dată pe lună. Avea pregătit pentru mine un dormitor micuț, lenjerie curată în dulap, așternuturi curate pe pat. După toţi sacii de dormit și paturile suprapuse și pământul căilor ferate, era o ușurare. A fost una dintre numeroasele ocazii să stau pur şi simplu acasă şi să scriu pe care mi le‑a oferit toată viața ei.
Întotdeauna îi dădeam ei toți banii care îmi rămâneau. Mă bucuram de somn lung și dulce, de zile întregi de meditație în casă, de scris, de plimbări lungi prin vechiul Manhattan, la distanță de o jumătate de oră cu metroul. Hoinăream pe străzi, pe poduri, prin Times Square, prin cafenele, pe faleză, îmi căutam toți prietenii poeți beatnici și cutreieram cu ei, aveam aventuri cu fete în Village, făceam totul cu entuziasmul nebun pe care‑l ai când te întorci în New York.
Am auzit cântăreți negri grozavi numindu‑l „Mărul!“
(„Acolo e acum orașul insular Manhattaoes, înconjurat de pontoane,“ cânta Herman Melville.
„Împrejmuit de valuri vibrante“, cânta Thomas Wolfe.)
Panorame întregi ale New Yorkului peste tot, din New Jersey, din zgarie‑nori. –
Chiar și din baruri, cum ar fi unul de pe 3rd Avenue – patru după‑masa, toți bărbaţii răcnesc în clinchet de pahare bătăi din picioare pe bara de alamă intr‑o exaltare gen „un’ te duci?“ – se simte aerul de octombrie, soarele de vară indiană la uşă. – Doi vânzători de pe Madison Avenue care lucraseră toată ziua au intrat îmbrăcați frumos, în costume, trăgând din trabucuri, bucuroși că s‑a terminat ziua și că le vine băutura, unul lângă celălalt, trecând zâmbitori, dar nu e loc în barul zgomotos şi aglomerat (Căcat!) așa că stau la rând, așteptând și zâmbind și vorbind. – Bărbații chiar iubesc barurile, iar barurile bune ar trebui iubite. – E plin de oameni de afaceri, muncitori, Finn MacCool-șii vremii. – Bețivi în salopete gri, murdari şi bucuroşi de bere – Șoferi de camion anonimi cu lanterne atârnându‑le la șolduri – băutori de bere bătrâni cu fețe obosite ridicându‑și trist buzele purpurii spre tavanele fericite ale băuturii. – Barmanii sunt rapizi, amabili, preocupați atât de munca lor, cât și de clienți. – Ca în Dublin, la 4.30 după‑masa, când se termină ziua de lucru, dar ăsta e grozavul 3rd Avenue din New York, prânz gratis, prânz în mirosuri de gaze de eșapament din Moody Street, pe‑un drum cu funingine, cu uși trântite, mirosul eroilor cu perciuni lungi, cântând la chitară pe scările de lemn în moleșeala după‑amiezii.”
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu