Primul titlu publicat poate conta foarte mult pentru o eventuală carieră de scriitor. De aceea, am considerat oportună o anchetă cu voci importante ale lumii scriitoriceşti din România.
Născut în 1980 la Buftea, Bogdan Răileanu a debutat în revista iocan cu povestirea Ce mai face Vincent Gallo. Ulterior a publicat în anul 2017 la editura Polirom volumul de proză scurtă Tot spațiul dintre gândurile mele, nominalizat la premiile Observator Cultural, secțiunea debut și la Premiul iocan. În mai 2018 a publicat la editura Humanitas romanul Dinții ascuțiți ai binelui, roman selectat pe lista scurtă a Festivalului Premier Roman de la Chambery, Franța. În 2019, tot la Humanitas a publicat romanul Teoria apropierii, iar în 2020 a publicat la Polirom microromanul Să nu lași moartea să te găsească. În 2021 a publicat Preda. Adevărul ca o pradă în cadrul colecției de biografii romanțate de la Polirom. Lucrează în publicitate și continuă să scrie în timpul liber proză scurtă și proză mai puțin scurtă.
- Nu îndrăzneam să trimit la edituri mari ca Polirom sau Humanitas și această greșeală m-a costat o oarecare încredere în mine;
- Când am trimis Tot spațiul dintre gândurile mele am discutat cu Marin Mălaicu-Hondrari;
- O bună parte din cei care au debutat după ce au făcut cursurile de creative writing sunt prietenii mei sau cel puțin cunoscuți cu care păstrez legătura;
- M-am simțit flatat de câte voci au discutat despre aceste cărți;
- Autorul are oricum o putere limitată și nu ar trebui să se ocupe și de promovarea cărții.
Când aţi debutat în volum şi cât de mult aţi aşteptat acest moment? A fost un debut „pe speze proprii” sau unul care s-a petrecut la capătul unei selecţii de manuscrise de către o editură?
Debutul a avut loc în 2017, puțin mai târziu decât am sperat, asta și pentru că prima carte cu care am vrut să debutez, romanul Dinții ascuțiți ai binelui a fost respinsă de către editura unde am trimis manuscrisul. Am făcut o greșeală la momentul respectiv pentru că nu îndrăzneam să trimit la edituri mari ca Polirom sau Humanitas și această greșeală m-a costat o oarecare încredere în mine. Dar am continuat să scriu. Aveam în plan un volum de povestiri pe care l-am trimis către Polirom și care a fost selectat pentru publicare. Tot spațiul dintre gândurile mele. Am așteptat câteva luni pentru un răspuns și a fost foarte emoționant când a venit. Să îți vezi visul cu ochii poate fi emoționant.
Susţineţi citestema.ro:
V-aţi sfătuit cu cineva înainte de a trimite manuscrisul spre publicare? Vi l-au citit prietenii sau poate un sfătuitor/îndrumător sau poate colegii de la vreun curs de scriere creativă?
Când am trimis Tot spațiul dintre gândurile mele am discutat cu Marin Mălaicu-Hondrari. Am avut multă încredere în părerea lui. El știa mare parte din povestirile incluse în volumul ăsta și îmi și dăduse feedback pe o parte din ele.
V-a influenţat debutul modul în care aţi privit ulterior lumea literară din România? Poate v-aţi făcut prieteni printre scriitori sau poate că, dimpotrivă, aţi remarcat mai uşor reacţii nepotrivite…
Debutul nu a influențat absolut nimic în felul în care am înțeles ulterior lumea literară din România. A influențat în schimb faptul că am fost nominalizat la premii pentru debut, lucru neașteptat și extraordinar pentru mine la momentul respectiv. Am putut să remarc că am fost luat într-un oarecare siaj al acestor premii și asta a ajutat cărțile să aibă o vizibilitate mai bună. La fel și legat de prieteniile cu scriitorii. O bună parte din cei care au debutat după ce au făcut cursurile de creative writing sunt prietenii mei sau cel puțin cunoscuți cu care păstrez legătura.
Aţi fost mulţumit de felul în care a fost primit debutul de către cei care scriu despre cărţi în revistele tipărite sau online?
Cum spuneam mai sus debutul meu a fost foarte bine primit. Chiar și al doilea volum, romanul Dinții ascuțiți ai binelui care a apărut la Humanitas sub coordonarea Andreei Răsuceanu a avut parte de multă atenție și m-am simțit flatat de câte voci au discutat despre aceste cărți.
Cum v-aţi promovat debutul? Sau cât credeţi că ţine de autor din ceea ce înseamnă promovarea unei cărţi? Este munca de promovare o datorie a editurii sau se poate implica şi scriitorul în vreun fel în acest proces?
Nu cred că am promovat în vreun fel special debutul. Am comunicat pe platforma de social media și cam atât. Autorul are oricum o putere limitată și nu ar trebui să se ocupe și de promovarea cărții. Autorul ar trebui să scrie și să vorbească despre ce scrie eventual, nu să inventeze și strategii de marketing pentru cărțile lui. Am încercat să intensific promovarea în cazul romanului Teoria apropierii care a apărut la Humanitas în 2019. Am avut o încredere foarte mare în romanul ăla și am zis că merită să împing lucrurile mai mult către public, să mă expun mai mult, să mă forțez. Dar romanul din punctul meu de vedere a trecut foarte discret printre celelalte apariții ale anului acela 2019.
Ce sfat aveţi pentru cei care ar vrea să publice, dar nu ştiu când şi cum?
Să continue să scrie și să nu se lase, dacă acesta este visul lor și nevoia lor.
scrie un comentariu