cronici recomandări

Breaking News / Crime la mănăstirea Văratec. Adevărul, doar în „Medalionul Domniţei” de K.J. Mecklenfeld

K.J. Mecklenfeld sună exotic şi foarte bine, din punctul meu de vedere, ca imagine literară, însă tot mai aproape mă simt de autoare dacă îi spun Cristina şi dacă îmi amintesc că e din loc din Iaşi. De altfel, îmi pare mai firesc să spun că „o” Cristina, şi nu K.J., este capabilă să scrie poveşti atât de duioase şi amuzante precum cele cu Hendrik de Mol, care m-au şi apropiat de ea. Oricum, însă, K.J. sau Cristina, scriitoarea aceasta, născută în Iaşi şi stabilită de 20 de ani în Olanda, este un mic magician de universuri. M-a convins de lucrul acesta şi noua ei carte, „Medalionul Domniţei”, apărută, nu fără raţiune, la Crime Scene Press.

„Medalionul Domniţei” este un cozy mistery care se petrece la mănăstirea Văratec şi are tot ce presupune genul: crime, un detectiv informal, şofer de ARO şi deţinător de buzdugan şi de puteri cvasisupranaturale (cum vine asta vedeţi în carte la partea cu folosirea buzduganului), are şi un poliţist nu prea în elementul lui, care se crede poet mai ales că se numeşte Eminovici, şi mai are multe, dar multe măicuţe (apar de peste tot, precum jandarmeriţele în filmul cu Louis de Funès), între care una foarte pricepută la prepararea brânzoaicelor, şi mai are cartea aceasta de până în 200 de pagini şi un mister care coboară în timp către domnitorul Constantin Brâncoveanu.

Sigur că romanul nu este unul încrâncenat, aşa cum ar putea să fie când se petrec două crime, ci mai degrabă unul relaxat şi cu iz „rural-bisericos”. Există caraghioslâcurile specifice genului literar, glumiţele şi ritmul alert imprimat de predominanţa dialogurilor şi a descrierilor foarte scurte, şi senzaţia că, într-un fel, destul de greu de anticipat până la final, lucrurile se vor aşeza cu bine pentru protagonişti.

De altfel, aşa cum am ştiut când l-am cunoscut pe Hendrik de Mol că va trebui să mai existe şi o altă carte cu el, aşa simt şi acum, că acest aşa-zis detectiv Coriandru şi acest aşa-zis poliţist Eminovici trăiesc deja şi în alte pagini de roman. Cât de caricaturale sunt aceste personaje, ele te conving şi ai vrea să vezi ce mai fac şi în alte circumstanţe.

În sine, „Medalionul Domniţei” este un roman agreabil, o lectură potrivită pentru relaxare. Însă chiar îmi imaginam, în timp ce citeam cartea, cum ar fi ca toate scenele de aici să fie ecranizate. Posibil să iasă o comedie cu iz noir reuşită. Altfel, lectura curge, paginile parcă se dau singure şi e o bucurie să vezi că se mai scriu şi astfel de cărţi, care nu-şi propun să mute din loc munţii de literatură considerată serioasă.

K.J. Mecklenfeld, „Medalionul Domniţei”, Crime Scene Press, anul publicării: 2024, nr. pagini: 192

Cartea poate fi cumpărată de la:
Dacă vrei să susţii site-ul citestema.ro:

despre autor

Constantin Piştea

Editor-coordonator citestema.ro.

2 Comments

  • Mi se pare cel puțin o glumă proastă să scrii o astfel de carte. O luare în râs a unei comunități care trăiește la mănăstirea Văratec. Dar deja am auzit de la scriitorul Petru Nica, că se fac demersuri spre a da în judecata lunateca autoare pentru folosirea numelui acestui lăcaș de cult în scopuri de defaimare.

scrie un comentariu