Un ateu care plânge uşor – „Caietul” de José Saramago

Texte scrise pentru blog în perioada septembrie 2008 – martie 2009. La un an şi vreo trei luni după ultimul text din volumul ăsta, marele José spunea pa, aşa că notările lui îi ajută pe cei care vor să-l cunoască mai bine. Ce am aflat?

–         Aprecia creaţionismul drept „aberaţie”, credea că „singurul păcat cu adevărat mortal este ipocrizia” şi că „numai paginile cărţilor se întorc, cele ale vieţii nu”;

–         Pentru Saramago, Berlusconi era un „delicvent”, iar George Bush, „un mincinos emerit” („Mă întreb cum şi de ce Statele Unite, o ţară mare în toate, a avut de atâtea ori nişte preşedinţi atât de mici”);

–         Pe cât de detestabil i se părea Bush, pe atât de adorabil l-a înfăţişat pe Obama („lumea… nu merita un Bush. Victoria lui Barack Obama va fi considerată de mulţi ca un fel de dreptate divină”). Odată cu alegerea primului preşedinte de culoare al SUA, portughezul scria: „lumea poate fi una mai bună decât cea la care se pare că suntem condamnaţi”. Obama în Libia. O lume mai bună?;

–         Despre criza financiară vorbea ca despre o „crimă împotriva umanităţii”;

–         Povesteşte episodul decembrie 2007, când a fost „mort” timp de nouă ore;

–         Despre sine: „tăria emoţională n-a fost niciodată punctul meu forte. Plâng uşor, şi nu din cauza vârstei”; „nu sunt capabil să fac nici măcar un ou ochi decent”;

–         Despre „credinţa” lui: „planeta ar fi mult mai paşnică dacă am fi cu toţii atei”; „Dumnezeu este liniştea universului, iar omul este ţipătul care dă sens acestei linişti”.

„Ştiu foarte bine că a vorbi de morală şi moralitate în timpurile actuale înseamnă a te preda batjocurii cinicilor, oportuniştilor şi a simplilor şmecheri.”

José Saramago, „Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009”, Editura Polirom, anul publicării: 2010, nr. pagini: 264, traducere: Simina Popa

---

Fotografie reprezentativă: Anne Nygård / Unsplash