elefant.ro

Radu Găvan a impresionat cu debutul său, Exorcizat (2014) propunând o voce nouă, proaspătă şi şocantă în acelaşi timp. Cărţile următoare, Neverland şi Diavoli fragili i-au confirmat talentul, deşi parcă n-au mai produs aceeaşi vibraţie. Probabil şi el şi-a dat seama că avea nevoie de ceva în plus, de un pas curajos, care să ridice miza scrisului său, astfel că au trecut câţiva ani şi o linişte oarecum impusă de pandemie, pentru a pune cap la cap un univers nou, mai complex decât orice a creat până acum.

Mai mult decât în orice altă carte a sa, Radu Găvan reuşeşte în Isus din întuneric să mixeze idei despre natura şi forma creaţiei, despre condiţia de artist şi despre misiunea creatorului. Pare că tot crezul său, tot ce gândeşte el vizavi de rolul său ca scriitor, este aici, sub forme diverse şi în spatele mai multor personaje.

Amadeo Engelbert nu ştie cine este tatăl lui, iar misterul este şi mai adânc din cauza mamei care îi ascunde identitatea părintelui. Prima scânteie din roman este aşadar dorinţa lui Amadeo de a-şi găsi tatăl. Apoi, prin tot felul de personaje, un scriitor de succes care este şi un ucigaş teribil, un pictor ciudat, câţiva tineri pe care-i aduce împreună pasiunea pentru muzică, romanul urcă ca pe nişte trepte pe concepţiile despre artă ale lui Radu Găvan, dar şi balansează între bine şi rău, între iubire şi ură, între violenţă şi pace sau linişte, pentru a te duce către final uluit, dar şi zăpăcit, cu nevoia de a relua fragmente, de a pune din nou cap la cap episoade care se repetă sub lumini noi sau prin ochii şi mintea altor personaje.

Isus din întuneric propune o scriitură labirintică, cu multe scene puternice din punct de vedere vizual şi emoţional, şi te poartă atât de departe, încât ajungi să te gândeşti dacă nu cumva e şi despre tine, despre dualitatea ta, om bun şi rău, în acelaşi timp, om agresiv şi împăciuitor, despre colţii minţii tale, care minte se poate comporta uneori ca o haită de câini hămesiţi.

„…una dintre cheile spre a dobândi liniştea era nu să uite trecutul, ci să facă pace cu el” este una dintre ideile cu care rămâi din acest roman, dar şi una dintre ideile care l-au condus pe Radu Găvan în efortul său de a-şi contura o identitate în lumea scriitorilor români. Cum notează undeva Admistadt, scriitorul său ucigaş, „creaţia se naşte din suferinţă” şi cu cât suferinţa este mai puternică, cu atât mai mult creşte potenţialul creativ. Ei bine, în Isus din întuneric, Radu mi se pare că a intrat cel mai adânc în sufletul său, în trecutul său întunecat, din care mai descoperă când şi când, prin interviuri, câte o părticică, şi a privit curajos către răul pe care oricine, chiar şi el, îl găzduieşte.

Radu Găvan este un cercetător al răului. Un tip dispus să investigheze iadul, pentru a-l înţelege şi a-i supravieţui. El ştie că iadul este viu în fiecare şi că unicul mod de a trăi ok este de a negocia cu iadul o cale de mijloc. După cum, pentru a înţelege nebunia, trebuie să înnebunim la rândul nostru.

„Există un moment în care artistul deschide ochii şi realizează că se află în iad. Acel moment marchează naşterea artistului. Poate avea cinci sau cincizeci de ani, e totuna. Din acea clipă şi până la sfârşitul zilelor, tot ce va face va fi să umble prin iad, căutându-i sensul. Arta sa, fie că e vorba despre scris, pictură, dans sau orice altceva, îi va fi torţa. Artistul nu va descrie niciodată flăcările torţei, ci doar formele vagi pe care lumina ei le revelează în întunericul din jurul său.”

Poate că Isus din întuneric este cel mai bun roman al lui Radu Găvan. Pe mine m-a impresionat ambiţia lui de a mixa atât de multe idei despre artă şi condiţia artistului cu ceea ce e aproape un timbru personal – omul între bine şi rău, între lumină şi întuneric. Şi tot acest amestec a reuşit să-l plaseze într-o formulă care se citeşte extrem de uşor, într-o voce care pare că spune o poveste. Totul este extrem de muzical, şi în ritm, şi în frumuseţea faptului că există aici o formaţie care se cheamă fix ca romanul pe care-l ţii în mâini, Jesus from Darkness.

Da, poate că este cel mai bun roman al lui Radu. În orice caz, este unul scris cu nerv şi tupeu, ca şi cum ar fi ultima carte pe care el ar fi avut şansa de a o publica. Şi când dai şi ultima pagină, ameţit de fluviul pe care a fost capabil să-l expună, îţi dai seama că, precum în cazul cărţilor mari şi aşa cum a scris la un moment dat în Isus din întuneric, trebuie să laşi „tăcerea, cea mai frumoasă poezie şi totodată cea mai potrivită formă de a transmite ceva cu adevărat important, să se coboare între noi”.

Radu Găvan, „Isus din întuneric”, Editura Litera, anul publicării: 2021, nr. pagini: 512


Puteţi cumpăra cartea de la:

elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here