Emilian Pal (născut în 1979, la Iași) a absolvit Colegiul Național Catolic „Sfântul Iosif” din Bacău și Facultatea de Drept din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În anul 2014 a câștigat prima ediție a Concursului de Debut „Traian T. Coșovei”, în urma căruia îi apare volumul de debut în poezie fortral (Editura Tracus Arte, 2015), nominalizat atât la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Prima, cât și la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. În 2016 publică volumul Dumnezeu ne iubește în Braille, editat de asociația Cetatea 9, iar în 2017, îi apare al treilea volum, tot ce atingem se preface în oameni (Editura Tracus Arte). Cel mai recent volum de poezie al său se intitulează kurva rumunski go home și a apărut în 2021, tot la Editura Tracus Arte. Asupra acestuia din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.
În acest volum, poetul își povestește, în versuri, experiența pe care a trăit-o, ca muncitor într-o fabrică dintr-un oraș din Olanda. O experiență deloc plăcută, aș zice chiar traumatizantă, în care elementul de bază a fost rasismul (de aici și titlul volumului), desfășurat în rafale, pe un fundal de violență, nepăsare, egoism, și în general într-o atmosferă ostilă din toate punctele de vedere, resimțită atât în casa comună, cât și în fabrică.
Poate cel mai urât episod desfășurat în casă a fost cel în care un coleg polonez (polonezii fiind cei mai numeroși dintre imigranți, „făceau legea” în casă), beat fiind, l-a amenințat că îl taie cu un cuțit pescăresc:
„ne-am înțeles bine prin semne până-ntr-o zi/ când și-a pierdut locul de muncă de-atunci pleca/ dimineața la pește se întorcea beat/ se culca îl auzeam/ cum bolborosește prin somn kurva Menken/ kurva Olandia/ în prima sâmbătă beat/ a scos un cuțit pescăresc s-a uitat la mine/ a început să urle/ ok USA/ kurva czyszczenie/ kurva rumunski rumunski go out/ rumunski i cut you”.
Dar dacă violența din casă ar putea fi oarecum explicată, fiind mediul în care toate frustrările tind să defuleze „la liber”, cea din fabrică, venită din partea superiorilor, este complet de neexplicat. Și totuși, așa cum se va vedea, ea a existat și încă în cantități deloc neglijabile, ba încă „stropită” din belșug cu imprecații rasiale, fapt cel puțin amendabil prin contract, dacă nu chiar condamnabil, cel puțin în numele respectării drepturilor omului:
„30 de secunde de sos fierbinte/ vidare la 180 de grade 30 de găleți pe palet/ nu am timp de arsuri nu am timp să-mi șterg mucii/ să-nghit saliva/ pentru prima dată în viață pun mâna pe o liză electrică/ mă izbesc ca berbecul de toate cazanele/ șeful de secție un chinez bătrâior/ apare și urlă tempo tempo/ îi spun că e prima mea zi aici/ mă dă violent la o parte/ fuckin’ romanian no rocket science/ mă întorc la sosul fierbinte/ fredonez fără să vreau/ arbeit macht frei/ arbeit macht frei/ arbeit macht frei”.
În acest mediu cvasi-ostil, viciat de ura rasială omniprezentă, poetul Emilian Pal, catolic fervent, își va căuta – și într-o oarecare măsură își va găsi – liniștea și doza de putere pentru a mai rezista o vreme în acel infern uman, în relația sa cu divinitatea. Fără a fi ceea ce se poate numi un mistic, un sfânt mergător pe stradă, el nu își uită rădăcinile spirituale și ori de câte ori ajunge în preajma momentului în care ar putea claca, cu repercusiuni destul de grave, se refugiază în rugăciune, în căutarea lui Dumnezeu și în urmarea lui Hristos:
„mai tot timpul bisericile sunt închise/ în drum spre muncă de curiozitate/ mă opresc la catedrala st. pancratius/ bat în ușa masivă de lemn imaginez un scurt dialog:/ cine ești și ce vrei?/ îl caut pe Dumnezeu/ Dumnezeu nu-i aici/ dar unde e?/ ridică o piatră și îl vei găsi/ despică un lemn și va fi acolo/ atunci a cui e această catedrală de piatră?/ nu te privește pe tine”;
„în Faakkellaan de miezul nopții/ stăm la masă în zona no weed/ un gram de Santa Maria un gram de Amnezia/ trei pahare cu vodcă/ aripioare de pui de la jumbo/ Victor abia se ține să nu se pișe/ în budă Anika face un sloopy bj de zici/ că fumează un joint/ eu râd ei râd/ mă întreabă de cursul valutar/ eu de transport urgent pentru România/ apoi le spăl picioarele în semn de adio”;
„câteodată visez că cineva apasă/ pe capul meu cu piciorul/ îl îndeasă într-o fântână de foc/ atunci mă trezesc speriat/ îl caut pe lângă mine cu mâna pe Dumnezeu/ dar Dumnezeu nu-i aici/ l-a recolat o firmă de recrutare care oferă/ contracte de muncă în Amsterdam/ îl poți vedea în turnul plângerii/ cum își sfâșie hainele/ pentru o flotă de pescadoare/ care nu se mai întorc din larg”.
Firește că poate unii s-ar întreba ce se poate spune despre acest volum din punct de vedere strict literar. Unii ar putea acuza lipsa desăvârșită a metaforei. Dar eu vin și întreb: mai este loc de metaforă când realitatea se cere spusă fără menajamente? Mai este loc de figuri de stil, când poezia se scrie aproape cu sânge? În orice caz, cu nervii întinși la maximum?
În altă ordine de idei, este cât se poate de clar că Emilian Pal și-a asumat pe deplin aceste „critici” atunci când a ales să se confeseze în versuri cu toată sinceritatea de care mai poate fi capabil un om ce a trecut prin infernul rasismului și al urii gratuite. De bună seamă că avem de a face cu un volum de poezie terapeutică, scris pentru a vindeca niște răni greu de închis. Ba mai mult decât atât, este și un volum-mărturie, care vorbește nu doar despre o experiență personală, ci despre un flagel impersonal, și ca atare irațional, care există cel puțin în Olanda, fie că ne place sau nu să acceptăm asta. Pentru că este cât se poate de clar că injuria kurva rumunski go home, nu îi era adresată doar lui Emilian Pal, poetul devenit pentru scurtă vreme un număr de înregistrare într-un depozit sau fabrică din Olanda, ci tuturor românilor. De ce? Cine știe? Cum se poate lupta împotriva acestei uri? Greu de spus. E suficient că știm despre ea? Cu siguranță nu. Ajută la ceva volumul lui Emilian Pal? Să sperăm că da. Că cel puțin românii care îl vor citi vor ști la ce anume se înhamă atunci când se vor gândi să emigreze pentru un motiv sau altul în Țara libertății absolute, fostă a lalelelor.
Emilian Pal, „kurva rumunski go home”, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2021, nr. pagini: 82
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Yuvraj Singh / Unsplash
Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța și al unui master în teologie la Universitatea din București.
Din anul 2008 publică poezie, cronică de carte și eseu literar în diverse reviste culturale, printre care Helis (Slobozia), Ex Ponto (Constanța), Convorbiri literare și Timpul (Iași), Tribuna (Cluj-Napoca), Urmuz și Revista Nouă (Câmpina), Dunărea de Jos, Argo, Viața Liberă și Axis Libri (Galați), Poesis International (București), Dilema Veche (ediția on-line).
De asemenea publică articole de teologie în revistele Bărăganul Ortodox (Slobozia), Almanahul Bisericesc al Episcopiei Sloboziei și Călărașilor (Slobozia) și Ex Ponto (Constanța).
În anul 2018 a debutat cu volumul de poeme Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutul (Editura Tracus Arte), în urma câștigării premiului „1, 2, 3 și” în cadrul Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”, ediția 2017.
- Viața e așa și pe dincolo – despre „Rezervația” de Cristina Ispas - 14 mai 2022
- Poezia maghiară în zodia prezentului (cu ascendent în viitor): „Către Saturn, înot – tineri poeți din Ungaria” - 19 aprilie 2022
- Despre dragoste și război, cu absurdă duioșie – despre „Când moare inamicul cel mai bun” de Leonida Neamțu - 27 martie 2022
