cronici kooperativa poetică poezie recomandări

Când gingășia răsare din cenușa gropii comune. Kaddish-ul lui Radu Vancu

scris de Andrei Zbîrnea

De multe ori m-am gândit cum poate poezia în format fizic să rămână relevantă în anii dominați de Războiul din Ucraina, de pandemie și, mai nou, de miliardari care își pierd viața în dorința de a vedea Titanicul dintr-un submersibil cu atât de multe probleme tehnice și de construcție. Extrapolând, cei mai mulți pe care i-am întâlnit nu înțeleg UTILITATEA versurilor sau cu ce pot aceste evadări din cotidian să ne vindece rănile și să ne ofere o panoramă luminoasă.

Radu Vancu e unul dintre puținii autori capabili să reconstruiască, la 3-4 ani, supe poetice primordiale, în care controlează procesul exact ca un șahist experimentat. Cunoaștem datele de intrare. „Kaddish” pleacă de la o poveste reală și zguduitoare: Rádnoti Miklos, un tânăr poet maghiar, este omorât de naziști și azvârlit într-o groapă comună. După război, Fanni Gyarmati, soția lui, îl recuperează din groapa comună și descoperă în buzunarul de la piept un carnet cu poeme. Strofele jilave sunt salvate și practic se întorc din mormânt. De aici începe jocul sibianului cu sârmele de wolfram, joc care ne oferă o pledoarie pentru istoria literaturii și chiar a culturii. Cu toate astea, Vancu nu uită niciodată că ne aflăm sub zodia poeticului, lăsându-ne la fiecare pas însăilări lirice absolut memorabile. Cum e acest refren care ne poartă prin paginile Kaddish-ului.

„Doar pentru că scriu poemele astea/ nu înseamnă că sunt viu”

Kaddish, o poetică de mii de lumeni

Când eram în liceu, acum aproape 20 de ani, fenomenele luminoase și optica nu erau la fel de atent studiate precum electricitatea și mecanica. Mizele orei de fizică se subsumau subiectelor de bacalaureat. Cel puțin în instituția de învățământ unde am absolvit. Citind și recitind zilele acestea cartea lui Radu Vancu, nu am putut să nu mă gândesc la fluxurile luminoase și la câtă lumină putem încorpora atunci când avem toți porii deschiși & activi. Kaddish nu o cutie adiabatică, Kaddish transmite semnale luminoase (exact ca un licurici) către toate cărțile de poezie din trecut, prezent și viitor.

Iar apoi am făcut un experiment: am pus laolaltă definiția lumenului de pe Wikipedia cu un citat din Kaddish. Rezultatele cercetării mele nu vor fi publicate niciodată. Totuși, alăturarea de mai jos e deopotrivă chimică și alchimică, organică și anorganică.

„Toate astea iluminează orbitor groapa comună Aproape cât iluminai tu în zilele triste groapa de sub cer.” (p. 15) 

vs.

„Lumenul (simbol:lm) este unitatea de măsură [SI] derivată a fluxului luminos, o măsură a cantității totale de lumină vizibilă emisă de o sursă”.


Dacă îţi place site-ul:


Redefinirea playground-ului. Reverul cu o singură mână, din nou la modă

Când poezia se duce în zone instagramabile, Radu Vancu ne oferă studii de rezistența materialelor aplicate pe infern (p. 27). Când răul acaparează umanitatea și portavocile internetului, Radu Vancu are pregătită o inimă de rezervă și mai ales citatul memorabil cu frumusețea va salva lumea. Când toată muzica sună la fel, și la radio și pe Youtube Music, backgroundul îi revine Kaddishului, rugăciunea care redefinește rescrierea sirventei[1]. Galvanizarea versului conține umor, sarcasm, durere, renaștere și curajul de a ieși cu pieptul gol în bătaia gloațelor din teatrul de operații. Pe toate astea, poetul sibian le execută grațios, cu un rever cu o singura mână à la Roger Federer sau Richard Gasquet.

„Dumnezeu intrând în măcelăria asta de cuvinte/ & punându-și mâinile în cap & întrebând Aoleu/  cine v-a lucrat aici? Și-n vreme ce el se pune pe înjurat/ & reparat și meșterit mă întind pe rumegușul însângerat” (p. 25)

Memoria este keywordul preferat al lui Radu Vancu, iar inima este organul care decantează cel mai bine istoria personală a fiecărui poet sau non-poet pe care groapa comună (orice groapă comună) l-a supt până la ștergere. Hârtia se îmbibă de corpul lui Radnóti Miklos, fiecare dintre cititorii Kaddish-ului devine o părticică din Radnóti Miklos și atunci scrisul adevărat scapă de stăvilare. Acolo e locul în care gingășia răsare din cenușa gropii comune, exact ca „o mămăruță așteptând răbdătoare pe deget înainte să-și ia zborul” (p. 52).

***

Dragostea mea când carnea mea se topea &

se îmbiba

în carnețelul din buzunar știam că

niciodată nu te‑am

înșelat mai oribil Numai în carnea ta mai

intrasem

ca în hârtia asta Nu Invers Numai carnea ta

mai intrase

atât de adânc în mine Mă îmbibam & mă

așteptam ca

paginile să înceapă să cânte chiar acolo în

groapa

comună Cum cânta carnea mea după ce te

îmbibai în ea

Cum a cântat neîntrerupt de când te‑am

văzut în stația de

tramvai de lângă Keleti & până când

glonțul mi‑a intrat

în ceafă aici la Abda lângă Győr N‑ai să mă

crezi când

o să‑ți spun că și glonțul străbătând creierul

îmbibat de

tine a început să cânte Dar toată groapa

comună poate

depune mărturie că așa a fost Așa că‑i un

mic scandal

că paginile n‑au cântat aici jos printre oase

Cântecul

ne‑ar fi făcut să uităm că nu mai aveam

carne Cum ne

făcea înainte să uităm că avem carne La

vreo 2 luni după

ce m‑ai scos din groapă erai deja înapoi la

Budapesta pe

strada Pozsony în patul nostru Ai scos

carnetul din care

mă evaporasem & l‑ai pus lângă tine în pat

& l‑ai

deschis A început să cânte ca o cutiuță

muzicală Ai

rămas întinsă & l‑ai ascultat atentă cântând

neîntrerupt

de atunci din iunie 1946 până în februarie

2014 când

te‑ai ridicat din pat & ai închis carnetul &

ai coborât aici

lângă mine M‑ai îmbrățișat & am început

să ne îmbibăm

liniștiți unul în altul ca în pământ Ca în

hârtie Groapa

comună a început deodată să cânte ca o

cutiuță

muzicală

Radu Vancu, „Kaddish”, Casa de Editură Max Blecher, anul publicării: 2023, 84 de pagini


[1] Poezie a trubadurilor cu conținut războinic sau satiric.


Cartea poate fi cumpărată de la:

despre autor

Andrei Zbîrnea

Născut în ’86 în Urziceni, dar adoptat în (stil mafiot la fel ca-n) `98 de Berceni. Jurnalist, copywriter, câteodată poet. Om bun la toate la Atelierul Mornin’ Poets. Speră ca într-o zi să poată scrie și proză (ziua aia e AICI). Coordonator al proiectului de recenzii Kooperativa Poetică.

Cea mai recentă carte publicată – nick cave@bergen (CDPL, 2021). A mai publicat Rock în Praga (Herg Benet, 2011), #kazim – contemporani cu primăvara araba (Herg Benet, 2014), Turneul Celor Cinci Națiuni (frACTalia, 2017) și Pink Pong (împreună cu Claus Ankersen, frACTalia, 2019 – volum trilingv).

A participat la FILIT 2019 & 2021 și la Poezia e la Bistrița 2021. A fost tradus în limbile cehă, daneză, maghiară, franceză și engleză.

În 2015 a obținut marele premiu al Festivalului Antares (Galați, Brăila, Sulina) pentru Poezie. În 2021 a obținut premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie „Ion Chichere”, Reșița (Ediția a VI-a).

FAN al echipei Borussia Dortmund și al serialului The Office (versiunea din State). Este gazda podcastului BETURI Show, unde sportul actual este analizat pe îndelete.

scrie un comentariu