Editura Polirom vă prezintă un fragment din romanul Sunt oare un călău? de Lilia Calancea, recent publicat în colecția Ego. Proză.
Moartea părinților trezește în Margarita Kostenko amintiri de mult reprimate despre istoria tulburătoare a familiei. În casa părintească regăsește, între filele unui jurnal, fotografia de grup a unor gardieni stând lângă o groapă comună din lagărul de la Treblinka, cu tatăl ei în mijlocul lor. Revoltată, Margarita simte nevoia acută să afle întregul adevăr despre părintele ei, iar căutările o aruncă într-un infern emoțional: cum mai poate să respecte a cincea poruncă biblică? De ce au păstrat părinții fotografia? De ce mama nu i-a părăsit tatăl? Justificările fostului călău de la Treblinka, consemnate în jurnal, și confesiunile soției din paginile aceluiași jurnal, scrise după moartea soțului, compun o imagine amestecată a Holocaustului, cu personaje în aceeași măsură dezumanizate și pline de compasiune, cu povești de dragoste neverosimile și victime pentru care supraviețuirea devine un blestem.
Fragment
Evreii din baraca lui Iaşa au ajuns umbre. Foamea i‑a stors complet de vlagă. Ioc eşaloane noi cu evrei. Ioc mâncare. Viaţa altora însemna moartea lor. Moartea altora însemna viaţa lor. Într‑o seară de februarie, când Moroz îi anunţă că în sfârşit dimineaţa se aşteaptă un convoi cu evrei greci din Salonic, toţi ca unul au început să se roage ca să aducă cât mai multe provizii. În seara aceea au adormit cu gândul că undeva, dintr‑o gară, a pornit spre ei un tren cu mâncare.
Moroz a simţit. Aşa cum simte un om sătul cu mult înaintea unei gloate de înfometaţi. Îi rugase să nu se năpustească asupra proviziilor, în timp ce vor descărca marfa din vagoane. Degeaba. Foamea e mai convingătoare decât vorbele şi, în scurt timp, am asistat la o scenă cutremurătoare.
Robert scăpă din mâini un borcan cu dulceaţă de căpşuni. Iaşa încercă să ascundă stricăciunea vecinului, dar prea târziu. Van Eupen şi Miete şi‑au netezit bicele. Două lovituri au fost suficiente ca să le despice hainele şi să lase pielea goală pentru următoarele lovituri. Iaşa se ghemui. Robert se aplecă peste cioburile roşii. În ciuda loviturilor, continua să scobească cu degetele tremurânde dulceaţa. Foamea ustura mai tare ca biciul. Miete, furios, începu să‑l lovească şi mai sălbatic. Sângele ţâşni din tâmple şi din urechi, se amestecă cu dulceaţa de căpşuni. I‑am simţit gustul sărat pe cerul gurii.
Mi‑am mutat privirea la Moroz. Urmărea ţeapăn scena. Imobil şi impecabil în uniforma lui neagră, niciun muşchi nu‑i mişca pe faţă. Eu însă ştiam unde să privesc ca să‑i iau pulsul. Lângă guler i se umflase o vână. Prin ea nu mai curgea sânge. Ură curgea! Neagră, densă, necruţătoare ca o lavă. Moroz cântărea. Acum? Nu acum?
M‑am înfiorat. O mişcare necugetată de‑a lui Moroz însemna începutul unui mare sfârşit. Fără să‑mi dau seama, am pornit o rugăciune în gând. Pentru prima oară mă rugam pentru un ucigaş.
Seara am observat că Moroz avea o sprânceană albă. Oare când încărunţise?
*
N‑am avut niciun coşmar în cele 281 de zile de când mă aflam la Treblinka. Ce fel de coşmaruri să ai când viaţa ţi‑e deja un coşmar? Mi s‑a întâmplat totuşi un lucru ciudat. După fiecare zi de coşmar, noaptea îmi aducea vise frumoase. Unele se repetau, aşa cum se repetă coşmarurile.
Un vis: mama stă la poartă cu mâna cozoroc. Priveşte drumul hăt departe. Ştiu că pe mine mă aşteaptă. Eu stau în turn cu mâna cozoroc. Caut drumul spre casă. Mama tresare. M‑a zărit. Îmi face cu mâna. Şi eu îi fac cu mâna din turn. Mama zâmbeşte.
Dacă mama zâmbeşte, eu pot să plâng.
Alt vis: cer senin şi o funie legată de soare. Mama înşiră prosoape, cămăşi, basmale. Vântul le mişcă, le clatină, până fiecare devine un fluture mare, alb. Mama prinde o basma din zbor. Mă prinde şi pe mine, de o mână. Simte că mă poate pierde. Stai! Îmi smulge cu mâna boneta neagră şi o aruncă la picioarele ei desculţe. Ştiu că‑i vine s‑o calce, dar n‑o face. Îşi desface basmaua albă din creştet şi mă îmbrobodeşte. Nu mă opun. Mama plânge. Eu zâmbesc.
Puteţi cumpăra cartea de la:
Lilia Calancea s-a născut pe 13 septembrie 1977 la Strășeni, Republica Moldova. A absolvit Colegiul Pedagogic „Alexei Mateevici” din Chișinău (1997) și Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova (2002). A urmat un master la Institutul European de Înalte Studii Internaționale din Nisa, Franța (2003), apoi un master în traducere la Institutul Superior pentru Traducători și Interpreți din Bruxelles, Belgia (2004). Stabilită la Bruxelles din 2003. Membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A publicat romanele Regina nopții (Pontos, 2014), Sub Constelația Lyrei (Arc, 2017) și volumul de schițe și povestiri Bocete de nuntă (Arc, 2019), care a fost nominalizat în 2019 pentru premiile literare ale Uniunii Scriitorilor din Moldova, categoria proză scurtă.
- Cristian Tudor Popescu vine la Iași: întâlnire cu cititorii la Palas Mall - 24 iunie 2022
- Eric-Emmanuel Schmitt la București și Sibiu - 23 iunie 2022
- Romanul „Vizuina de aur”, de Cătălin Partenie, a apărut în limba spaniolă - 23 iunie 2022
