extrainvitaţi

Continuitatea unei imagini nucleu; de la Eminescu la Brâncuşi

Brâncuşi îl continuă pe Eminescu în gândirea lui făcătoare de cale spre perfecţiune, îl urmează şi în reprezentarea momentului total, de întretăiere a celor trei axe, ascendent-descendent-orizontal, ca figură tridimensională a „egalizării tuturor lucrurilor şi atributelor în unu” pentru că în multiplicare: „nu există un lucru care să nu fie şi altul”, cum se citează deseori (s.n). Purificarea, at...

citeşte-mă!
extrainvitaţi

Interval şi plutire la Eminescu şi Brâncuşi

Intervalul este locul definitiv al sculpturilor brâncuşiene, cum orice idilă eminesciană se desfăşoară în spaţiul Întrelui/Imaginalului, cel al îngerimii, transcenderii. Forma simplă a sculpturilor lui Brâncuşi este una purificată, organicul fiind sugerat în ovoidul „pătruns” de spirit/duh, locuire în suprafiresc. Locul de fiinţare, prin urmare, nu este unul de depozitare, de expunere, ci sculptu...

citeşte-mă!
extrainvitaţila prima lectură

Brâncuşi – Reversibilitatea sculpturilor, un ritual iniţiatic. Reflexia organicului în anorganic (5)

Economia motivelor faţă de bogăţia timpului şi mai ales a variantelor explică lupta lui Brâncuşi cu gravitaţia şi concreteţea materialului cât şi dorinţa de a ajunge la capătul stilizării şi abstractizării pentru care toate formele să fie conţinute în una și subtile în corpul lor, demne de Yoga-Sutra. Fapt este că Brâncuşi nu se impune doar prin opere singulare, ci mai ales datorită evoluţiei ...

citeşte-mă!
extrainvitaţila prima lecturărecomandări

Drumul până la Armistițiu – proză de Marian Ilea

Iudita Zsombori visa frumos. Lutz Korodi venise cu bicicleta neagră, cehească, adusă de la serviciul de poştă, trupa de curieri. O rezemase de gard. Cizmele din piele, bine cremuite, lucitoare. Îl poftise în cârciumă. La locul lui. În faţa ferestrei. Îl invitase în camera somnului. Îl mângâiase pe sub cămaşă. Dăduse de maiou. Coastă de coastă. Degetele, borcănate, frământau pielea şi oasele domnu...

citeşte-mă!
extrainvitaţila prima lectură

Brâncuşi – Corespunderi, plinul şi golul, eliminare sau înglobare? (4)

Pasărea şi Coloana..., Sărutul şi Poarta sărutului au corespunderi care, compoziţional, sunt încercate de Brâncuşi în sculpturi, dar şi în fotografii în care caută mereu unghiul, viziunea. Este o invitație și pentru profan. În plus, atrage atenția asupra corespunderilor. Capul „golit”/reflexia pură a unui Socrate coexistă cu plinurile oculare ale atâtor capete feminine, dar şi cu acel cap-făcător...

citeşte-mă!
extrainvitaţila prima lectură

Treimea brâncuşiană din Târgu Jiu, o cale regală (3)

Treimea de la Târgu Jiu impune prin prezenţa unei căi, fie cea indicată de exegeză: moarte, nuntă, înălţare, conform ordinii impuse de sculpturi, fie cea pe care şi-o permite vizitatorul sau pur şi simplu mintea, memoria, visul celui care ia contact cu Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit. Sanctuarul oltenesc devine imaginea totalităţii, loc de pelerinaj, pomenire a morţilor,...

citeşte-mă!