Crâşma din Ipoteşti e închisă. Din nou. E ora 10.00 şi 20 de minute. Dimineaţa. 16 iulie, anul 2019, marţi. Citesc în vitrina întunecoasă: „DESCHIS” între orele 08.00 şi 21.00. Carton alb, litere negre. „DESCHIS”-ul acela e îngroşat de parcă mii de muşte şi-au făcut treaba pe el. „Orele” de-abia se văd. Stau în drumul ţării. Pe strada Luceafărului din Ipoteşti, colţ cu strada Lacului, colţ cu ul...
citeşte-mă!
Corpul meu nu e decît o altă stîngăcie a naturii nu e decît întunericul dezlocuit foton cu foton (culorile au fost cîndva doar umbre) privește aici zice fotograful privește aici la mîna la care au privit toți zîmbesc mîinii pîlpîind în întuneric zîmbesc fulgerului de o clipă „nu-mi spuneți argint pentru că argint am mai fost în urmă cu ani” ...
citeşte-mă!
O cunoștință de-a mea – traducătoare de maxim succes, cu peste 20 de romane traduse până acum, dacă nu mai multe, că până și eu le-am pierdut numărul –, să-i zicem Manu, deși n-o cheamă așa, vrea să-și cumpere o garsonieră. Garsonieră, două camere, demisol, pod, mansardă, nu contează, dar să fie în centru, că aici are serviciu, aici știe zona, aici stau rudele, prietenii, etc. Plus că aici a și l...
citeşte-mă!
Dacă debarcarea din Normandia n-ar fi izbutit, Papa nu și-ar mai fi putut cere iertare romilor din România, cum a făcut-o la vizita lui recentă. Nu și-ar fi cerut iertare, pentru că n-ar mai fi avut de la cine. În toată Europa, n-ar fi rămas picior de rom, de evreu sau de homosexual. Nu încetez să mă minunez cum de-a fost străpuns Zidul Atlanticului - impresionantul lanț de cazemate al lui ...
citeşte-mă!