Jacob nu e chiar băiatul care-a plecat din mafie şi-acuma zice că bossul îşi băga degetul în nas. Nu. Jacob nu e trădător. După ce a lucrat ani buni în industria hotelieră, de la muncile de jos până la privilegiata poziţie de manager, Jacob dezvăluie o parte din secrete, dar nu cu senzaţia că ar trăda. Parcă spune ce spune doar ca să vină în ajutorul colegilor. De pildă, îţi sugerează ca, ...
citeşte-mă!
Un roman scris, în acelaşi timp, de trei persoane, respectiv de Roman Kacew, Romain Gary şi Émile Ajar. Trei persoane care, de fapt, sunt una singură. Cum? Primul a fost Roman Kacew, născut în 1924, la Vilnius, în Lituania. Ulterior, Roman a studiat Dreptul la Paris şi a pilotat avioane în cadrul Forţelor Aeriene Franceze, pentru care a luptat în Al Doilea Război Mondial, în Europa şi în Afri...
citeşte-mă!
Copilăria şi adolescenţa lui José. Cum a ajuns să fie primul din familia sa numit şi Saramago (tatăl său era de Sousa). Unde Saramago înseamnă „hrean”. Unde tot datorită tatălui, subofiţer de poliţie, a ajuns membru al clubului (de suporteri) Benfica Lisabona. „Era mai mult dorinţa lui decât a mea”, zice José, care te priveşte, dintr-o poză de pe la 10-12 ani, cu nişte ochi precum două măsli...
citeşte-mă!
„A doua zi nu a murit nimeni.” Aşa începe şi se termină romanul acesta, în care Saramago mi s-a părut amuzant, ca-n „Omul duplicat” sau „Toate numele”, dar şi grav, precum în „Pluta de piatră” sau „Peştera”. Practic, începând cu un 31 decembrie, ora 24.00, nu mai moare nimeni. Numărul bolnavilor în fază terminală creşte până la stadiul în care spitalele nu mai pot face faţă, iar economiştii t...
citeşte-mă!
Texte scrise pentru blog în perioada septembrie 2008 – martie 2009. La un an şi vreo trei luni după ultimul text din volumul ăsta, marele José spunea pa, aşa că notările lui îi ajută pe cei care vor să-l cunoască mai bine. Ce am aflat? - Aprecia creaţionismul drept „aberaţie”, credea că „singurul păcat cu adevărat mortal este ipocrizia” şi că „numai paginile cărţilor se întorc, cele al...
citeşte-mă!
Când am citit „Febra stadioanelor” mi-am amintit de multe lucruri. Probabil, şi-a făcut simţită prezenţa nostalgia fotbalistică, o chestie cu care sunt dotaţi numai cei infestaţi. Aşa se spune despre cei cărora le place fotbalul, nu? Microbişti... M-am gândit la un banner valabil pentru suporterii din Cluj-Napoca: „Mamă, te iubesc, dar nu mai mult decât pe «U»”, dar şi la clasica afirmaţie a ...
citeşte-mă!