confesiunile unui scriitor alergătorextrajurnal

Vasile Baghiu: Confesiunile unui scriitor alergător. Jurnal de roman poetic-himerist (13)

Alergările la Rethymno au fost chiar pe malul mării, fie pe plajă, acolo unde valurile udă nisipul, fie pe promenadă, cu incursiuni pe străzile orașului vechi și pe cheiurile micului port venețian, dimineața pe la șase, când soarele încă nu era răsărit, iar ultimii clienți ai cluburilor se retrăgeau obosiți spre locuințele rezervate, turiști tineri în general, nordici, nemți, englezi, olandezi. Î...

citeşte-mă!
confesiunile unui scriitor alergătorextrajurnal

Vasile Baghiu: Confesiunile unui scriitor alergător. Jurnal de roman poetic-himerist (12)

Mă tem uneori că pun prea mult entuziasm în alergat, pentru că nu sunt în stare să-mi dau seama de limite. Cum s-ar zice, iaca, am descoperit și eu o jucărie și nu o mai las deoparte nici pentru o clipă! Acum câteva zile – înainte de a veni aici la Rethymno, pe malul Mării Egee, cu nepoțelul Adi care îmi topește inima și cu părinții lui care ne dau câte un ghiont și ne iau cu ei în călătorii tocm...

citeşte-mă!
confesiunile unui scriitor alergătorextrajurnal

Vasile Baghiu: Confesiunile unui scriitor alergător. Jurnal de roman poetic-himerist (11)

Dacă există vreun regret în toată povestea aceasta – de șase luni deja – a alergatului, atunci este doar faptul că nu am început mai devreme, măcar pe la 35 de ani, ca Murakami, sau că nu am avut în tinerețe inspirația să fi continuat după acel maraton despre care am și relatat, mi se pare, aici. Pentru că aș fi avut astfel parte mai demult, mă gândesc, de toate beneficiile de care mă bucur acum ...

citeşte-mă!
confesiunile unui scriitor alergătorextrajurnal

Vasile Baghiu: Confesiunile unui scriitor alergător. Jurnal de roman poetic-himerist (10)

Când vorbește despre „singurătatea alegătorului de cursă lungă”, mai direct sau mai aluziv, în cartea lui celebră după care s-a făcut și film, Alan Sillitoe are dreptate, este multă însingurare în încercarea unui alergător de a-și depăși limitele. Iar acum, pot proba și eu acest adevăr cu propria experiență, atâta câtă este. Aproape că am uitat și cartea și filmul, dar titlul l-am reținut, pentru...

citeşte-mă!
confesiunile unui scriitor alergătorextrajurnal

Vasile Baghiu: Confesiunile unui scriitor alergător. Jurnal de roman poetic-himerist (9)

La alergare montană nu e ca prin oraș sau pe stadion, clar. Pe potecile din păduri și pe coclaurile de pe dealuri poți să-ți distrugi genunchii și gleznele cu multă ușurință, mai ales la coborâre, pe povârnișuri accidentate, unde nu numai că devine periculos, dar picioarele ajung să folosească niște mușchi pe care a doua zi, când vine febra musculară, constați că nu știai că îi aveai. Uneori mă g...

citeşte-mă!
confesiunile unui scriitor alergătorextrajurnal

Vasile Baghiu: Confesiunile unui scriitor alergător. Jurnal de roman poetic-himerist (8)

Alergatul la Meta, pe coasta Amalfi, mi-a arătat că dacă îmi doream să mai am încă un timp puterea de a călători și de a vedea lumea, așa cum îmi place atât de mult, trebuie să mă țin de programul autoimpus. Oriunde-aș fi, cum se face dimineață, gata, echipamentul pe mine și fuga pe coclauri! Revelația s-a întâmplat acolo pentru că de sus, de la apartamentul închiriat, și până jos pe plajă era de...

citeşte-mă!