Categorie: confesiunile unui scriitor alergător

Nu alerg aiurea, de amorul artei, ci obligat de starea în pioneze a sănătății. Mi-ar plăcea mie să fie totul o poezie și un parfum, dar este un chin și-o gâfâială. Și nici nu contează că în tinerețe am făcut un maraton, pentru că anii de excese care au urmat – cu muncă până la dat în bâlbâială, la cărți, articole și alte chestii din astea, cu slujbele cele asupritoare, plus hâiala de week-...