Una dintre carențele majore ale sistemului nostru educațional, atât în segmentul parental, cât și cel instituțional, este diminuarea rolului lăuntric al personalității noastre. De mici suntem înregimentați în condiții fie prea stricte, fie neclare. Deși în ultima perioadă se atestă un interes masiv pentru conștientizarea și înțelegerea proceselor noastre lăuntrice, de la emoțional la cognitiv, încă suntem la ani lumină în a ne înțelege.
În linii mari, suntem o masă de adulți cu o serie de traume neprelucrate despre care fie nu vorbim, fie o facem printre dinți. Mă bucură sincer văditul interes al editurilor pentru titluri destinate dezvoltării noastre psihologice și empirice, iar o astfel de carte este volumul „Eliberarea copilului interior. Cum să identifici și să vindeci traumele copilăriei” de Charles L. Whitfield, tradus în 2022, la Editura Litera, de Andreea Lutic, în bine-cunoscuta colecție Introspectiv (apropo, ador acest segment dedicat științelor).
Charles L. Whitfield este un medic și autor cunoscut pentru lucrările sale în domeniul sănătății mintale, în special în legătură cu traumele emoționale și recuperarea. Cartea lui Whitfield explorează conceptul de „copil interior” și modul în care experiențele din copilărie pot afecta adultul din prezent. De asemenea, oferă perspective și instrumente pentru a depăși traumele din trecut și pentru a găsi vindecarea emoțională.
Dacă îţi place site-ul citestema.ro (Citeşte-mă! / Citeşte, mă!):
O să încep cu ce mi-a plăcut de-a lungul acestei cărți, punctând anumite idei de bază:
- Limbajul facil – indubitabil, alegerea transmiterii unui mesaj în cuvinte simple este primul pas spre a populariza o idee anume. În acest caz, explicând paradigma traumelor și etapele de tratament, cu accent pe anumite formule cazuistice, autorul reușește să ne poarte pe o potecă directă între cauză și efect.
- Structurarea mixă – în față aveți o carte limitrofă, ceva între ghid și expunere științifică, ceea ce vă permite să înțelegeți multiaspectual, dar și să răspundeți la întrebările care vă frământă.
- Abordarea „de la parte la întreg” – mi-a plăcut faptul că autorul a ales să compare un sine sănătos cu unul fals, că a dat exemple de traume și de soluții, că a integrat viziunea schematică alături de cea textuală, proliferând ideile de bază, subliniind momentele dificile.
- Lipsa romantizării – nu veți găsi mottouri încurajatoare, de genul celor destinate motivării personale. De fapt, după cum afirmă chiar Whitfield: „Când ne spunem povestea, începem să ne eliberăm de statutul de victimă sau de martir și de compulsia la repetiție”.
Din punctele slabe, pe care le-am observat, aș enumera:
- tendința de a repeta și reveni asupra unor idei frecvente, precum ar fi mențiunea că adultul trebuie să găsească parteneri de încredere în decursul tratamentului;
- excesul de simplificare în momentele când era nevoie de concretizare – evident, acest punct este pur subiectiv și vine ca rezultat al faptului că am mai citit cărți la acest subiect și, probabil, mi-aș fi dorit o abordare mai explicită.
În ciuda micilor carențe, cartea mi-a plăcut și cred că este potrivită celor aflați la începutul drumului spre terapie, cei care abia înțeleg că urmează o călătorie spre necunoscut, înțesată cu multe emoții indefinite, dureroase, dar și satisfăcătoare.
Charles L. Whitfield, „Eliberarea copilului interior. Cum să identifici și să vindeci traumele copilăriei”, Editura Litera, anul publicării: 2022, traducere: Andreea Lutic, nr. pagini: 224
Cumpăraţi cartea de la:
Sunt Corina Moisei-Dabija, alias Fata cu Cartea, și cred că pot să-ți spun istoriile unor cărți care te-ar face să simți emoții puternice. Sunt mamă, cronicar de carte și jurnalist cultural de peste 10 ani. Hai să citim pentru schimbare!
