Nici anul ăsta n-am citit cât aș fi vrut, motive s-au găsit de fiecare dată când nu: lipsă de timp/lipsă de loc, oboseală/sictireală, je ne sais qui/je ne sais quois & tot așa.
Însă pe câte-o carte tot am mai pus mâna că, na, motive se găsesc și pentru așa ceva dacă da: momente calme/spațiu-mbietor, interesul/progresul, you know who/you know what & tot restul.
Bref, iată cele mai 5 cărți ale anului meu 2024 pe care le-am fost sorbit cu minunată uimire, dintr-una puțină sau mai multă citire, după cum mi s-a-ntâmplat întâmplare frumusețe să-mi fie:
Dan Alexe – De-a dacii și romanii: o introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor, Editura Humanitas, 2023
Dan Alexe mi-a deschis larg ochii în ce privește lingvistica și limba română. Cumva îl așteptam în seria lecturilor mele fără sistem dar fără să știu că îl aștept, deși intuiam că la un moment dat trebuia să-mi apară cineva ca el să mă limpezească. L-am descoperit pe facebook și de atunci nu mă mai satur, i-am cumpărat cărțile, le-am citit din scoarță-n scoarță, le-am savurat. Fascinant erudit, mucalit și, altfel, foarte accesibil dacă ai noțiunile de bază să-l înțelegi, e stirpe nobilă moldovenească pur-sânge, nu ai cum să-l ignori. Nu-i (încă) mainstream pentru că-n lumea noastră românească, se pare, sunt mulți ipochimeni sabotori-invidioși care sughit la citirea teoriilor lui lingvistice perfect argumentate însă timpul are, ca de obicei, răbdare. Scriitor, lingvist, cineast, jurnalist, domnul Alexe scrie tot ce scrie incisiv/superlativ/inconturnabil, cu mult umor, cu multă ironie, biciuind fără milă prostia crasă și autosuficiența semidoctă. Cine nu are o carte de Dan Alexe să-și cumpere.
Mary Beard – SPQR: O istorie a Romei antice (traducere de Mihnea Gafița), Editura Trei, 2017
Pe Mary Beard o iubesc în secret de câțiva ani. Mă fascinează inteligența, erudiția, umorul ei fin, libertatea/lejeritatea cu care comunică unui public larg – uneori, perfect coerentă, cu un pahar de bere în mână – despre tot&toate din lumea Romei antice pe care, numai ea știe cum, o face atât de accesibilă și la îndemână de parcă am fi contemporani cu Cezar, Cleopatra, Nero, Livia, Caligula, Agripina sau un oarecare simplu cetățean roman antic de care, how about that, nu suntem cu mult diferiți din (nu foarte) surprinzătoare puncte de vedere. O tipă deşteaptă, ce mai! I-am vânat online, an după an, documentarele tv/conferințele/seminariile/interviurile/conversațiile. Mary Beard este profesoară de literatură clasică/antică (latină/greacă) la Cambridge și una din cele mai cunoscute personalități feminine din Marea Britanie. Nu găsiți nimic despre ea în limba română pe Wikipedia.
Ramona Boldizsar – Spune-mi unde să apăs mai tare, Editura Cartex, 2024
Am povestit deja aici pe citestema.ro despre revelația/embosarea poetică pe care mi-a pricinuit-o acest volum. Ramona Boldizsar – autoare de expresie bilingvă, română-engleză – forează teme actuale cu luciditate și precizie, fără ostentație, calm/așezat, până la capăt. Titlul volumului este cât se poate de just. Vocea poetică este acolo/aici, limpede/clară, nimic dramatic/nimic strident. Am citit; apoi am recitit pentru că nu aveam cum să nu. De atunci, recunosc, revin uneori cu gândul la acest volum; nu mă pot abține, mai ales că – fie vorba între noi, vă faceți că nu știți – mi-a stârnit și un soi de invidie literară de cea mai bună calitate, nu se lasă dusă cu una, cu două. Citește, mă, și tu – merită/meriți.
Tinto Brass cu Caterina Varzi – Cine muncește e pierdut (traducere de Dan Alexe), Editura Alchimică, 2023
Lectura acestui volum mi-a fost o mare bucurie. Am descoperit o pagină neștiută mie a cinematografiei italiene și o latură a Veneției, punct de vedere asupra Serenissimei, pe care nu aș fi intuit-o veci-pururi fără diligența traducătorului volumului, unicul&irepetabilul Dan Alexe. Tinto Brass este un uriaș provocator. Dacă citiți volumul musai să căutați pe internet filmele despre care se face vorbire în el ca să aveți întru totul, impertinent-erotic, frumoasa perspectivă pe care o descrie. Luați de citiți, indignați-vă dacă vreți, relaxați-vă dacă puteți, uimiți-vă, gândiți.
Mircea Cărtărescu – Theodoros, Editura Humanitas, 2022
Un roman mare nu atât la propriu cât la figurat, foarte bine documentat și construit, solid, simetric, profesionist, imposibil de trecut cu vederea chiar și de către cârcotași, din punctul meu de vedere. Mi-a reamintit Levantul, fantastica epopee în a cărei magie m-am cufundat entuziasmat, cu ochi mari, abia deschiși, în anii ’90. Despre Theodoros sunt convins că se va vorbi mult și bine. Odată cu apariția lui în lista pe cale de clasicizare a romanelor internațional-onoratului nostru autor, îmi pare evident că istoria/identitatea Bucureștiului în literatură capătă o nouă periodicizare: înainte și după Cărtărescu.
scrie un comentariu