anchete extra recomandări

Cele mai frumoase cărţi citite în 2024 de cronicarii citestema.ro – Stela Călin

scris de Stela Călin

Deși 2024 nu a fost un an foarte rodnic în lecturi, am citit totuși cărți care m-au marcat și pe care le pot recomanda, atât pentru calitatea scriiturii, a compoziției, cât și pentru siajul pe care l-au provocat în starea mea interioară. Ordinea în care le prezint nu reprezintă un clasament, ci o ordonare absolut aleatorie:

  • Bogdan Boeru, Printre oameni și alte ființe bizare (Ed. Rao) – cel de-al doilea roman al lui Bogdan Boeru este un melanj literar absolut spectaculos de SF, istorie, filosofie și roman polițist. Deși, la prima vedere, acesta poate părea foarte diferit de „Benedictiana”, la o lectură mai atentă se vădește recursul la detaliul istoric, apetitul pentru filozofie (și filozofare!), aplecarea spre construcția narativă amplă și, nu în ultimul rând, umorul, toate acestea fiind ingrediente care s-au regăsit, din plin, și în primul roman al autorului. Debutând cu o acțiune plasată în zilele noastre, dar sondând epoci istorice, lumi și (chiar!) specii diferite, construit în jurul ideii de metamorfoză și chestionând antinomia bine-rău, romanul lui Bogdan Boeru ne provoacă, deopotrivă, râsul și plânsul, groaza și meditația, bucuria și tristețea, stârnind în noi întrebări esențiale despre oameni și umanitate.
  • Ioana Maria Stăncescu, Tăcerea vine prima (Ed. Trei) – spuneam despre acest roman, scris în siajul literaturii de inspirație franceză, că este un roman al femeilor dedicat absenței bărbaților din viețile lor și, totodată, o lucidă explorare a mecanismelor insidioase prin care tăcerile oamenilor ajung să li se instaleze în viață drept companioni stabili, dar și să devină aliați de nădejde în războiul fără vorbe dintre mentalități, opțiuni și traiectorii de viață diferite. Despuiate de prezențele bărbaților, femeile Ioanei Maria Stăncescu ajung să conviețuiască, nu în dulcea armonie filială, ci tarate de urmele relațiilor eșuate cu soții care au fost fie prea bărbați, fie prea puțin bărbați. Cei care iubesc psihologia relațiilor și complexitatea acestora se vor putea bucura de acest roman, construit cu multă migală și atenție la detalii.
  • Ana-Maria Negrilă, Cronica barbară (Ed. Hyperliteratura) – despre acest roman menționam că este un adevărat basorelief literar care nu are cum să nu impresioneze atât prin minuțiozitatea documentării, cât și prin construcția de tip roman-compozit, format când din mărturisirile lui Hamid, când din cele ale lui Ymar, perfect adecvate temei alter ego-ului, străbătut ca un fir roșu de motivul trădării, dar și de cel al devenirii și libertății. „Cronica barbară” este o frescă literară construită în jurul a trei metropole (Cairo-Veneția-Constantinopol) din secolul al XV-lea și a vieților locuitorilor săi.
  • Marian Coman, Ultima carte (Ed. Nemira) – acest roman este unul dintre cele mai frumoase citite în acest an, în legătură cu care nutresc regretul că nu am apucat să scriu o recenzie. Maniera în care e construit, felul în care destinele personajelor, aflate permanent la granița dintre realitate și ficțiune, ajung să se întrepătrundă precum imaginile multiplicate produse de reflexia a două oglinzi paralele, modalitatea în care se speculează pe marginea călătoriei, înainte și înapoi, în timp şi spațiu, prin intermediul lecturii, precum și felul în care poveștile pot prinde viață, reprezintă tot atâtea motive de meditație, dar și de încântare pentru cititor, pe care acest microroman cu accente de SF și roman polițist nu îl va lăsa indiferent.
  • Mélissa Da Costa, Zilele ce vor veni (Ed. Trei) – construit în jurul temei pierderii, pe care o putem regăsi și în „Tot albastrul cerului” (primul roman al autoarei), „Zilele ce vor veni” spune povestea renașterii lui Amande, femeia doborâtă de pierderea soțului și a fiicei, pe care natura și mărturia tristeții unei alte femei ce a locuit înaintea ei în casa în care a ales să se refugieze, o ajută să iasă din miasma depresiei și a autoizolării. Deși vorbește despre pierdere, „Zilele ce vor veni” e un roman luminos și optimist, cu o mare încărcătură poetică inefabilă, care își cucerește cititorii prin simplitate, onestitate și încrederea în puterea autovindecării.

    Dacă doriţi să susineţi site-ul citestema.ro, puteţi cumpăra o cafea:

    despre autor

    Stela Călin

    Citesc de când mă ştiu, cu aceeaşi plăcere cu care ascult muzică, văd filme, privesc fotografii, având senzaţii diferite, dar acelaşi feeling: mă transpun într-o poveste, într-un univers paralel, în care imaginarul nu are limite, posibilul şi imposibilul se împletesc şi, de ce nu, se confundă…

    Savurez cu aceeaşi plăcere o ceaşcă de cafea şi o lectură bună, recunoscătoare că există cărţi, că s-au inventat semnele acestea, numite litere, pe care oamenii talentaţi le folosesc pentru a scrie poveşti…

    Îmi place, în egală măsură, să citesc, dar şi să discut cu alţii, pasionaţi ca şi mine de lectură, despre impresiile şi sentimentele stârnite de o carte. Iar dacă numărul celor cu care pot să discut despre cărţile citite este mai mare ca simplul meu cerc de prieteni, cu atât mai bine… Bun venit în lumea mea, prieteni!

    scrie un comentariu