I-am rugat pe cei care scriu pentru citestema.ro să nominalizeze cinci titluri care le-au plăcut în anul 2020. Selecţiile lor nu sunt neapărat clasamente – deşi unii autori au preferat să-şi numeroteze alegerile – şi nu au fost condiţionate de un anumit domeniu sau gen (până şi numărul cărţilor variază). Fiecare a avut libertatea de a menţiona cărţile care l-au încântat în acest an, chiar dacă au apărut mai demult.
Le mulţumesc tuturor pentru dedicarea cu care s-au aplecat asupra acestei colaborări! Să avem cu toţii un 2021 mai bun, cu lecturi inspirate şi prin intermediul site-ului citestema.ro!
Steluța Jalia
1. „Alegerea” – Dr. Edith Eva Eger, Editura Pandora M, anul publicării: 2020, nr. pagini: 366, traducere: Mihaela Apetrei
Dr. Eger, supraviețuitoare a detenției la Auschwitz, unde a fost trimisă pe când avea numai 16 ani, împreună cu toată familia, ne arată că avem datoria de a nu uita trecutul, de a nu-l îngropa pentru a clădi pe ruinele lui iluzorii edificii de bunăstare. Ne dovedește, totodată, că în orice situație am fi, oricât de cumplită, avem o libertate: aceea de a alege atitudinea pe care o avem în raport cu acea situație. Și că mai avem libertatea de a ne asuma ceea ce am trăit, îmbogățindu-ne viața cu sensurile experienței și dând, astfel, viață propriei vieți.
2. „Zuleiha deschide ochii” – Guzel Iahina, Editura Humanitas Fiction, anul publicării 2018, nr. pagini: 424, traducere Luana Schidu
Roman de debut, „Zuleiha deschide ochii” descrie, cu o densitate narativă excepțională, în maniera marii literature ruse, pasajul istoric al „marii deschiaburiri” împletit cu mica istorie a miilor de anonimi ale căror vieți le-a dezrădăcinat. Între aceștia, Zuleiha, tătăroaica fragilă, dar atât de puternică, ia lungul drum al deportării, alături de mii de oameni, conduși de Ivan Ignatov, prototipul „omului nou”. Aflați la cheremul istoriei, unii deportați se vor pierde, dar alții, precum Zuleiha și Ivan Ignatov își vor regăsi sensul propriei vieți și, nesperat, marea iubire.
3. „A fost odată un râu” – Diane Setterfield, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2019, nr. pagini: 464, traducere: Florica Sincu
Subtil omagiu adus talentului dickensian, cel de-al doilea roman al lui Diane Setterfield ne spune povestea fascinantă, plină de imprevizibil și suspans, a apariției unei fetițe ce pare moartă pentru ca apoi să învie inexplicabil, tulburând viețile tuturor celor din jur și dând la iveală atât omenie și bunătate, cât și neputință și abjecție, amestecate și învolburate precum un râu nestăvilit ce poate fi miraculos prin fecunditatea lui, dar și distrugător prin furia cu care erodează malurile și existențele.
4. Tot binele și tot răul – Care Santos, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2019, nr. pagini: 320, traducere: Jana Balacciu Mateiu
Ce ți se poate întâmpla când crezi că eşti pe cea mai înaltă creastă a valului vieţii? Când ai senzația că soliditatea propriului mariaj este atât de indubitabilă, încât o mică escapadă amoroasă reprezintă doar o „tratație” pe care ți-o poți administra, fără remușcări, ca premiu că ți-ai ales bine partenerul de viață care are o încredere oarbă în tine? Când gândești, de fapt, că viața ta este perfectă precum un diamant și indestructibilă tot ca el?! Răspunsul pe care ni-l propune Care Santos în romanul ei, „Tot binele şi tot răul”, este dur: tentativa de sinucidere a propriului copil! Și iată cum diamantul vieții Reinei Gené suferă o neașteptată implozie, părând că se află în preajma unei iminente autodistrugeri.
5. Singurătatea numerelor prime – Paolo Giordano, Editura Polirom, anul publicării: 2018, nr. pagini: 328, traducere: Cerasela Barbone
Un roman delicat și trist despre alăturarea a două singurătăţi sau despre imposibilitatea iubirii dintre două suflete traumatizate și izolate în singurătatea lor, ca două numere prime, aflate mereu unul în preajma celuilalt, căutându-se tot timpul, tânjind unul după celălalt, dar neputând nicicând să depășească spațiul invizibil al solitudinii lor. Mereu inadaptați, aparent suficienți lor înșile, dar suferind de lipsa apropierii de ceilalți, Mattia și Alice sunt marcați pe viaţă fie de pierderea unei surori, fie de un accident la schi, amândoi având tendințe automutilante sau chiar suicidare, izolându-se de restul oamenilor.
Iulia Stoichiţ
N-am citit atât de multe cărţi („decât” 42, deocamdată, dar probabil o să mai înghesui 1-3), dar topul meu arată cam aşa:
1. Încălcând toate graniţele – Marina Abramović cu James Kaplan, trad. de Florin Tudose, Pandora Publishing, Bucureşti, 2019, 410pp.
– pentru că, deşi am descoperit performance art prin Marina Abramović abia în 2019 ceva mai serios, anul acesta, cu memoriile ei, m-a prins flama rău de tot;
– pentru că semănăm mai mult decât mi-aş dori ca fond interior şi mod de percepţie asupra lucrurilor şi experienţelor;
– pentru că se plânge, se înfurie, e balcanică, e pe viaţă şi pe moarte cu viaţa, arta şi corpul ei;
– pentru că are şi umor, şi înţelepciune, dar e şi cât se poate de messy;
– pentru că, dacă nu ştii ce a făcut Marina Abramović în performance art, de ce dumnezeu să mai scrii sau să faci orice fel de artă, hibridă sau nu?
2. Gone Girl – Gillian Flynn, Weidenfeld & Nicolson, London, 2012; 466pp.
– pentru că-mi răzbună toate pornirile violente faţă de bărbaţi, atunci când mai am astfel de episoade;
– pentru că trebuie să apreciezi talentul de a fi a total narcissistic, Old Testament God kind of bitch;
– pentru că e şi bine scris pentru ceea ce-şi propune şi te ţine cu sufletul la gură;
– pentru că e ficţiune şi poate merge până la extreme cu problema de a fi femeie;
– pentru că nu există eroi în roman, iar asta e mai relatable decât orice film cu supereroi sau antieroi;
– pentru că e feministă şi misogină în acelaşi timp;
– pentru că Amy e o maestră (ficţională, ce-i drept) a naraţiunilor despre femei şi bărbaţi, pe care le manipulează cum îi convine ei;
3. La poezie o să trişez şi o să pun mai multe titluri:
Aer, păsări, bere – Vlad Drăgoi, OMG Publishing, Alba Iulia, 2020, 90pp.
– pentru că aşa trebuie să închei un an pandemic care a fost oricum, numai previzibil, nu;
– pentru că pare atât de simplu ce face Drăgoi, că ai senzaţia că poţi să scrii şi tu poezie la fel;
– pentru că există şi reconvertiri de la violenţă la zen budhism alanwattsian, sort of (care reconvertire, evident, nu a fost făcută în salturi, dar eu am rămas în urmă, la Metode);
poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti – Răzvan Ţupa, Casa de Editură Max Blecher, Bistriţa, 2011, 96pp.
– e o alegere subiectivă, în care nu prevalează atât de mult argumentele raţionale, cât motivele personale, dar chiar şi aşa, volumul are încă părţi care funcţionează şi acum, după deja un deceniu de la apariţie (2011);
– pentru fluiditatea şi senzorialitatea din acele părţi care au rezistat;
Poeme alese – Anne Sexton, trad. de Cătălina Matei şi Diana Geacăr, Tracus Arte, Bucureşti, 2019, 166pp.
– pentru că există mai multă viaţă în poezia lui Anne Sexton decât în a Sylviei Plath, care e mult mai cerebrală, tehnică şi conţinută decât Sexton;
– pentru că, dincolo de aparentul vitriol confesiv, fără pic de milă faţă de ea însăşi şi materia poeziei sale, e multă umanitate supra-testată;
– pentru că eu vreau să-i mulţumesc că a existat, deşi a trăit o viaţă atât de la limită, contribuind astfel la poezia care a fost scrisă de femei după ea;
Forme de apus – Mihai Ignat, Tracus Arte, Bucureşti, 2020, 74pp.
– pentru că abia anul acesta am reuşit să ajung să citesc un volum de-al lui Mihai Ignat, deşi mi-a fost prof la facultate (îi ştiam poezia, though, de la lecturi publice);
– pentru că îi invidiez tăietura fără cusur, dar şi minimul de efort pentru maximul de efect obţinut în final;
– pentru că pare o poezie în tranziţie, poate chiar post-tranziţie, numai bună pentru anul 2020, dar nu în sensul/ direcţia Vlad Drăgoi, ci senzaţia e ca după un orgasm care accentuează sentimentele negative existente, dar difuze înainte de orgasm (dacă are sens ce zic);
4. Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc – Mihai Iovănel, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2017, 240pp.
– pentru că aduce claritate asupra mediului în care a debutat generaţia 2000;
5. La recitiri intră:
Toată saga Harry Potter, în engleză tura asta (Bloomsbury Publishing, London, 2018 – pentru această ediţie, 332pp. + 360pp. + 462pp. + 617pp. + 800pp. + 542pp. + 620pp.)
– de ce nu? An pandemic, măcar atâta bucurie să am şi eu;
– dacă e să aleg totuşi unul din cele şapte volume, o să aleg Harry Potter and the Order of the Phoenix (800pp.): pentru că, după atâţia ani, am crescut şi eu şi ştiu cât contează să înveţi să procesezi suferinţa, vina şi alte asemenea sentimente cum trebuie; pe scurt, e volumul în care Harry se maturizează cel mai mult, mai ales emoţional;
Bandiţii – Vasile Ernu, vol. II al Trilogiei marginalilor, Polirom, colecţia EGOgrafii, Iaşi, 2016, 362pp.
– pentru că, cred eu, e cartea în care e cel mai implicat, ca narator, din toată trilogia;
– pentru că e atipic şi cât se poate de uman în încercarea de a înţelege grupurile marginale pe care le documentează, dar şi propriile idei primite de-a gata, în cazul de faţă, bandiţii;
Toposul marginalităţii în romanul românesc, vol. I: Dimensiuni ale marginalităţii – Dan Ţăranu, Editura Muzeul Literaturii Române, 2013, 433pp.
– pentru că îmi place faptul că nu-ţi dă nicio soluţie uşoară şi adevărul e că e aproape imposibil când vorbim de marginalitate, care se defineşte mereu în relaţie cu multe variabile;
– pentru faptul că e bine documentată, deşi autorul îşi asumă că e un neofit într-ale sociologiei;
– pentru că îl folosesc ca exemplu în cercetare la capitolul tonalitate, dinamism şi flexibilitate a ideilor, spre care tind (după ce-mi dau seama că am luat-o pe cărări nejustificat, că oricum o cam iau pe cărări);
– pentru că e un volum pe care mi-aş fi dorit să-l scriu eu şi nu mi se întâmplă atât de des acest lucru cu teoria.
Diana Ilie
Jhumpa Lahiri – Interpret de maladii (Univers, 2013, 188 pag., trad. de Silviu Mihai)
O colecție memorabilă de povestiri despre oameni rătăciți, devastați sau temerari, a căror autenticitate se dovedește un exercițiu de respirație într-un spațiu septic.
Iuliana Lungu – Kommos. Procesiune pentru histerectomie (frACTalia, 2018, 364 pag.)
Tragedia în cheie feministă a Iulianei Lungu își trage originea din lamentația a generații de femei care își găsesc aici suflul și veridicitatea – o breșă în scriitura paternalistă.
Carol Ann Duffy – The World’s Wife (Farrar Straus and Giroux, 2001, 96 pag.)
Cu mult umor negru și cu un spirit care răstălmăcește ordinea, Carol Ann Duffy rescrie mituri și povești atemporale din perspectivă feminină, redând astfel vocea unor personaje atotsurprinzătoare (Scufița Roșie, doamna Sisif, Circe, soția diavolului etc.).
Amy Tan – Clubul norocoaselor (Polirom, 2005, 370 pag., trad. de Domnica Drumea)
În atmosfera de alcov a clubului norocoaselor se spun povești cutremurătoare, personajele fiind surprinse între fragmente de biografii romanțate – totul sub imperiul unei surorități care dărâmă încet-încet zidurile memoriei.
Héctor Abad Faciolince – Suntem deja uitarea ce vom fi (Curtea Veche Publishing, 2014, 288 pag., trad. de Mariana Sipoș)
O memotehnică în stil borgesian, care funcționează ca o întoarcere în timp pentru o purificare a pasiunilor și durerii, pe fundalul unei Columbii în care doar fresca unei familii rămâne nepătată.
Mihaela Pascu-Oglindă
György Dragomán – „Corul leilor”, Polirom, 2020, 296 pag., traducere: Ildikó Gábos-Foarţă
Ludmila Uliţkaia – „Cazul doctorului Kukoțki”, Humanitas, 2020, 440 pag., traducere: Gabriela Russo
Donna Tartt – „Sticletele”, Litera, 2018, 1040 pag., traducere: Justina Bandol
Volum coordonat de Alina Purcaru şi Paula Erizanu – „Un secol de poezie română scrisă de femei” (Vol. I), Cartier, 2019, 256
Amélie Nothomb – „Metafizica tuburilor”, Polirom, 2004, 192 pag., traducere: Giuliano Sfichi
Iuliana Blăjan
1. Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși, Editura Humanitas, 2020, traducere din greaca veche de Cristian Bejan
2. Rebecca Solnit, Mama tuturor întrebărilor, Editura Black Button Books, București, 2020, traducător: Anca Dumitrescu
3. Marco Missiroli, Fidelitate, Editura Pandora M, București, 2019, traducător: Cerasela Barbone
4. Lorenzo Marone, Mâine poate am să rămân, Editura Humanitas Fiction, București, 2020, traducător: Gabriela Lungu
5. Maylis de Kerangal, Să-i reparăm pe cei vii, București, Editura Litera, 2019, Traducător: Laurențiu Malomfălean
Ion Jianu
1. Vintilă Horia, „Călătorie la centrele pământului”, Editura ART, 2015, 370 pagini, traducător (din limba spaniolă): Sanda Popescu Duma;
2. Zenovie Cârlugea, „CONSTANTIN BRANCUȘI / Oamenii din viața lui / Dicționar monografic”, editura TIPO Moldova, 2020, 904 pagini;
3. Marian Nazat, „Rusia 2018, de la Petru cel Mare la… Deschamps”, Editura RAO, 2019, 576 pagini.
Antonia Mihăilescu
– Radu Vancu, „Frânghia înflorită”, Casa de editură Max Blecher, anul publicării: 2012, nr. pagini: 78
– Franz Kafka, „Metamorfoza” (din „Metamorfoza şi alte povestiri”), Editura Polirom, anul publicării: 2012, nr. pagini: 192, traducere: Mihai Isbăşescu
– Octavian Soviany, „șaizecișișase”, Casa de editură Max Blecher, anul publicării: 2020, nr. pagini: 82
– Michel Houellebecq, „Posibilitatea unei insule”, Editura Polirom, anul publicării: 2014, nr. pagini: 384, traducere: Emanoil Marcu
– Svetlana Cârstean, „Gravitație”, Editura Trei, anul publicării: 2015, nr. pagini: 112
Andrei Zbîrnea
Proză (2 intrări)
Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, Editura Polirom, 2014, 224 pg.
Sorin Delaskela, Destrămare, Editura Paralela 45, 2019, 188 pg.
Poezie (2 intrări)
Gabi Eftimie, Sputnik în Grădină, Editura OMG, 2020, 60 pg.
Mircea Dan Duță, PLÍZ SUJČOF JOR MOBAJL FOUN SENŤU/PLIZ SUICIOF IOR MOBAIL FĂUN SENCHIU, Editura NEXT PAGE, București, 2020, 118 pg.
Eseu (2 intrări)
Ioan T. Morar, Fake-news în epoca de aur, Amintiri si povestiri despre cenzura comunista, Editura Polirom 2020, 336 pg.
Alina Bârgăoanu, #FAKENEWS – noua cursă a înarmării, Evrika Publishing, 2018, 256 pg.
Savu Popa
Alegerea unor cărți din domeniul beletristicii, pe care am reușit să le parcurg anul acesta. Pe moment mi s-a părut a fi o decizie grea. Chiar imposibilă! Ca un gând de consolare, am încercat să nu mă gândesc că trebuie să alcătuiesc neapărat un top, care impune o anumită selecție, rigurozitate și, implicit, îți solicită puterea de a renunța la unele titluri în favoarea celorlalte.
De aceea, printre multe altele, recomand aceste titluri care, pe lângă lumile imaginare și tehnicile narative propuse, mi-au fost și devenit anticorpi ai supraviețuirii perioadei pandemice.
1. Francesc Miralles – Biblioteca de pe Lună (Ed. Humanitas, 2020, nr. de pagini: 263, trad. din limba spaniolă de Tudor Șandru Mehedinți și Lavinia Similaru).
2. Ivan Stankov – Amintiri despre apă – povestiri (Ed. Humanitas, 2018, nr. de pagini:168, trad. de Mariana Mangiulea Jatop).
3. Irina Nechit – Masa de sărbătoare (Ed. Cartea Românească, 2020, nr. de pagini: 96).
4. Frederico Garcia Lorca – Poetul la New York (Ed. Art, 2020, nr. de pagini:152, trad. de Marin Mălaicu-Hondrari).
5. Radu Țuculescu – Femeia de marțipan (Ed. Polirom, 2020, nr. de pagini: 216).
6. Martin Puchner – Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația (Ed. Polirom, 2018, nr. de pagini: 328, trad. de Anacaona Mîndrilă- Sonetto).
Alina Burcioiu
De mine viața și-a tot râs – David Grossman, Editura Polirom, 2020, 295 de pagini, traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu
Copiii de pe Volga – Guzel Iahina, Editura Humanitas, 2020, 444 de pagini, traducere din limba rusă de Luana Schidu
Berta Isla – Javier Marias, Editura Litera, 2020, 542 de pagini, traducere din limba spaniolă de Lavinia Similaru
Muzica unei vieți – Andrei Makine, Editura Humanitas, 2002, 105 pagini, traducere din limba franceză de Emanoil Marcu
Cazul doctorului Kukoțki – Ludmila Ulițkaia, Editura Humanitas, 434 de pagini, 2020, traducere din limba rusă de Gabriela Russo
Andrada Yunusoglu
Primo Levi – Cei aleși și cei damnați, traducere din limba italiană de Doina Condrea Derer, ed. Art, 2019.
Tom Fitzgerald și Lorenzo Marquez – Legendary Children, ed. Penguin Books, 2020.
Medeea Iancu – Delacroix este tabu: Amendamentele lirice, ed. frACTalia, 2019.
Tot ce poți cuprinde cu vedere – Antologia poeziei ruse contemporane, selecție, traducere și note de Veronica Ștefăneț și Victor Țvetov, ed. Paralela 45, 2019.
Andreea Chirică și Eugen Rădescu – Queer. Istorii ilustrate, ed. Black Button Books, 2019.
Ioana Tătăruşanu
Radu Nițescu – Satao, Casa de editură Max Blecher, 2020, nr. pagini: 64
Alexandru Mușina – Eseu asupra poeziei moderne. Teoria și practica literaturii, Editura Cartier, 2017, nr. pagini: 390
Michel Houellebecq – Particulele elementare, Editura Polirom, 2012, nr. pagini: 348, traducere: Emanoil Marcu
Knut Hamsun – Foamea, Editura Humanitas fiction, 2015, traducere: Valeriu Munteanu
Frank O’Hara – Meditații în imponderabil, Editura Univers, 1980, nr. pagini: 162, traducere: Constantin Abăluţă şi Ştefan Stoenescu
Alexandru Lăcătuşu
Gilles Deleuze, Claire Parnet – Dialoguri, Editura Comunicare.ro, 2017, nr. pagini: 238, traducere: Bogdan Ghiu
Rosi Braidotti – Postumanul, Editura Hecate, 2016, nr. pagini: 296, traducere din limba engleză și note de Ovidiu Anemțoaicei
Dan Sociu – Pluto în scorpion, Editura Polirom, 2020, nr. pagini: 216
Don DeLillo – Arta corpului, Editura Polirom, 2017, nr. pagini: 152, traducere din limba engleză și note de Radu Surdulescu
Andrei Doboș – Carst, Editura OMG Publishing, 2020, nr. pagini: 124
Gabi Eftimie – Sputnik în grădină, Editura OMG Publishing, 2020, nr. pagini: 60
Constantin Piştea
Fernando Aramburu, „Patria”, Editura Litera, anul publicării: 2020, traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari, nr. pagini: 720
Marc Hamer, „Cum să prinzi o cârtiţă şi să te regăseşti în natură” (cu ilustraţii de Joe McLaren), Editura Publica, anul apariţiei: 2019, traducere de Florin Tudose, nr. pagini: 192
Jón Kalman Stefánsson, Trilogia fiordurilor – „Între cer şi pământ” (Editura Polirom, 2014, traducere din limba franceză de Magda Răduţă); „Tristeţea îngerilor” (Editura Polirom, 2016, traducere din limba franceză de Magda Răduţă); „Inima omului” (Editura Polirom, 2018, traducere din limba franceză de Magda Răduţă)
David Grossman, „De mine viaţa şi-a tot râs”, Editura Polirom, anul publicării: 2020, traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, nr. pagini: 296
Kristen Roupenian, „Ştii bine că vrei”, Editura Litera, anul publicării: 2019, traducere din limba engleză şi note: Mariana Piroteală şi Irina-Marina Borţoi, nr. pagini: 288
Fotografie reprezentativă de Phil Hearing pe Unsplash
scrie un comentariu