„Când eram mic, mama spunea că în lume există un loc gol care are forma mea. Și că atunci când îl voi găsi și îl voi umple, se va întâmpla un lucru minunat”. Așa își începe Liviu Surugiu prima povestire, „Neostalgia”, din volumul Fata de pe Drumul Mătăsii, apărut recent la Editura Polirom.
Fără îndoială, după debutul său din Jurnalul SF, publicarea mai multor povestiri și nuvele în revistele și antologiile de profil din întreaga lume, acest volum umple cu succes locul care pare să-l fi așteptat pe autor în tot acest timp.
Lumea reală, palpabilă și autentică se împletește, în fiecare povestire, cu neconvenționalul SF-ului, cu intruziunea unor elemente care aduc o magie aparte fiecărui personaj, uimind, de fiecare dată, prin originalitatea subiectelor abordate și transformate sub bagheta realismului magic.
Fantasticul atinge, în acest volum, cote înalte, dovedind o excelentă abilitate de a folosi proza realistă în aceeași ecuație cu cea a magicului, a neverosimilului, într-o simbioză care își cucerește aici, pe deplin, spațiul întregului volum.
Emoția însoțește fiecare povestire, indiferent de stranietatea intrigii, indiferent de lumile neașteptate care se dezvăluie din umbrele unui volum omogen pentru care diversitatea fantastică a povestirilor vine ca o completare. Elementele autobiografice adaugă profunzime, apropie și mai mult realul de ireal, realismul de fantastic.
Sunt puse sub lupă sentimente umane, scene ale politicului, încercări firave ale umanității de a se salva prin metode ale unui viitor în care știința depășește limitele imaginației. Am putea salva cetățenii țării dacă, atunci când ajung la bătrânețe, i-am face din nou să fie copii, reluând vieți diferite? „Mă întreb totuși dacă ar fi cu adevărat o soluție pentru acest popor. Îi faci pe bătrâni din nou copii, dar cine garantează că atunci când cresc nu pleacă în altă țară?”, se întreabă unul dintre protagoniști.
Esențele pornesc, de fiecare dată, de la ceea ce ne frământă acum, de la granițele dintre știința posibilă, actuală, testată și depășirea acestora până la scenariile care nasc astfel de povestiri din care nu lipsește nici suspansul.
În povestirea „Prințul tunisian”, o boală misterioasă, boala Gautier, leagă destinele unor copii care nu se cunosc, din puncte diferite ale acestei luni, unul de celălalt, transferând răni, accidente și orice pericole care le pun în pericol chiar și viețile. Evoluția e pusă sub semnul întrebării în contextul acestei boli care trage un semnal de alarmă în ochii specialiștilor.
De ce, dintre 16.800 de planete, în condiții exacte ca pe Terra, doar pe planeta noastră există viață? Un scenariu care, din nou, pune în mijlocul unei noi intrigi posibilitatea ca un Dumnezeu universal să existe în jurul planetei Saturn și să influențeze periodic doar Pământul: „M-am gândit atunci, pentru prima oară, că, pentru evoluționism, omul este sfârșitul unui drum, în vreme ce, pentru religie, lumea abia cu el începe”. Întotdeauna straturile sunt însă multiple, iar posibilitățile, infinite. Iubirea se strecoară aproape în fiecare povestire, forța ei ajută la îndeplinirea unor misiuni aproape imposibile.
În povestirea care a dat și numele volumului, o lume paralelă cunoaște un progres remarcabil odată cu Marea Schismă din 1054. Știința e remarcabilă, nu e loc de artiști, de suflete care să privească lumea prin lentile care să permită orice încetinire a avântului tehnologic. Acest progres pe repede-înainte culminează cu un virus apărut în China. Cum se va termina totul? Și cum ar fi fost dacă nu ar fi existat progresele făcute până atunci?
Concretețea fiecărei povestiri în parte își trage seva din materialitatea lumii actuale, din întrebările de acum și cele care i-au frământat de când lumea pe filosofi, pe oamenii de știință, pe muritorii obișnuiți. Un „quo vadis” firesc se naște odată cu fiecare povestire, iar răspunsul ne surprinde, de fiecare dată, printr-o imaginație care cucerește fiecare posibilitate în parte.
Liviu Surugiu, „Fata de pe Drumul Mătăsii”, Editura Polirom, anul publicării: 2021, nr. pagini: 280
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Ivars Krutainis pe Unsplash
scrie un comentariu