A fost desemnat Tânărul prozator al anului 2018, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, pentru romanul „Hoodoo”, apărut la Editura Polirom. Un motiv serios pentru a-i adresa câteva întrebări lui Cosmin Leucuţa.
Editura Polirom; anul apariţiei: 2018; nr. pagini: 480.
Cosmin Leucuţa, tânărul prozator al anului 2018. Cum îţi sună asta? Te recunoşti?
(zâmbește) Îmi sună bine, și ce pot să recunosc e că va trece un timp până să mă pot obișnui cu sintagma asta. M-a luat complet pe nepregătite.
„Hoodoo”, romanul tău publicat anul trecut de Editura Polirom, a stat la sertar vreo trei ani. Regreţi acum că nu i-ai dat drumul mai devreme?
(inspiră adânc) Nu. M-am gândit de câteva ori în ultimul an la chestia asta, și rulam recent în minte scenarii în care „Hoodoo” ar fi fost publicat în 2015, când l-am terminat. (își schimbă poziția în scaun) Știi care-i treaba, de fapt? Am foarte multe manuscrise și tocmai de aceea trebuie să fiu atent ce dau mai departe. Cea mai mare parte din ele nu vor vedea prea curând lumina tiparului. Și 2018 a fost un an la fel de bun pentru publicare ca și 2015. M-am convins pe pielea mea că răbdarea-i o virtute. Cum procedez? (zâmbește) E simplu. Las romanele să zacă, să se așeze. După ce am pus ultimul punct, clar, mi se par toate bune! (râde) Geniale! Dar după ce trece un an le văd în altă lumină. După doi ani, numărul celor viabile se reduce și mai mult. Și tot așa. Dar „Hoodoo” a continuat să mi se pară bun chiar și după 3 ani. Deci, răbdarea (face cu ochiul) – nu dai greș cu ea!
Încă n-am aflat dacă, după acei ani de sertar, ai schimbat ceva în manuscris chiar înainte de a-l preda…
Hm, am ajustat câteva chestii, pe aici, pe acolo. Câteva reformulări, câteva scene rearanjate, am îndreptat unele erori structurale – la un roman de 500 de pagini cu atâtea personaje și fire narative, n-ai cum să elimini de la început toate problemele. N-am schimbat nimic la nivel esențial. Povestea publicată e identică cu cea scrisă inițial. I-am făcut doar un update prin locurile susceptibile de așa ceva. Cel mai mult am operat prin zona celor două interludii. (râde) Acolo a fost distracție pură!
Am citit mulţumirile tale, transmise la cald, pe Facebook, către cei dragi, editură şi toţi cei care te-au ajutat să ajungi aici. De fapt, unde crezi că ai ajuns?
(se gândește câteva clipe, apoi răspunde) Cunosc destui oameni talentați care și-au abandonat chemările artistice pentru că nu erau sau nu se simțeau apreciați. Pentru că nu simțeau că ajung undeva pe drumul acela. N-aș spune că-i cazul meu, dar nu strică să ți se recunoască meritele. E foarte important să ai încredere în tine. Mai important decât asta e să aibă și alții încredere în tine. Și aici nu mă refer la mami și la tati, sau la gașca din liceu. Mă refer la cei care te știu doar prin intermediul a ceea ce scrii. Pentru că așa ajunge arta să fie susținută, promovată. Așa ajung cărțile să fie publicate: cineva își asumă un risc, cineva mizează pe cartea respectivă. Pe scurt, cred că acest premiu este o confirmare că lumea nu și-a pierdut până acum vremea publicând și/sau citind ceea ce scriu. Premiul acesta nu mă răsplătește doar pe mine, ci îi răsplătește pe toți cei care au depus eforturi pentru ca romanul să ajungă pe rafturi și pe toți cei care au ținut romanul „Hoodoo” în mână și au zis „asta-i o carte care merită citită!” Și, dacă e să fiu sincer, lista scurtă a nominalizărilor răsplătește chiar mai mulți oameni. Distincția asta transformă tot acel timp petrecut de oameni în jurul acestor cărți în ceva… neirosit.
Şi dacă ar fi să alegi o singură persoană care te-a influenţat decisiv în pasiunea asta pentru scris, care ar fi aceea?
(își scarpină bărbia) Pff, aș putea spune că romanul „Dune” a fost cel care mi-a inspirat cel mai puternic sentimentul acesta – să vreau să spun povești care să încânte lumea. Dar în afară de asta, am crescut fără un mentor. Un no man’s child.
Premiile nu îţi erau străine, mai aveai ceva în palmares… Contează distincţiile acestea pentru tine? În ce mod te raportezi la ele?
(oftează) De fapt, ce am eu sunt multe nominalizări. Dar atât. În afară de premiul concursului de debut al editurii Adenium, cel care mi-a permis să-mi fac intrarea în scenă, premii de natura Tânărului Prozator al Anului nu am mai primit până acum. De contat, contează, sigur. Aș fi ipocrit să zic că nu. Mai ales atunci când ești atât de tânăr. Distincțiile astea sunt o recunoaștere, o apreciere, un salut călduros din partea colegilor mai versați, un fel de a ți se spune „continuă să faci ceea ce faci, că-i bine!”
Iartă-mă pentru întrebarea asta: la ce lucrezi acum? Sigur e stresantă pentru orice scriitor.
(râde) Deloc. De fapt, asta e singura întrebare la care am mereu un răspuns. Momentan am în lucru (numără în gând) 5 romane și un volum de proză scurtă. Romanele sunt în diferite stadii de finisare, iar apoi… (zâmbește) apoi intră la sertar, același sertar în care a stat și „Hoodoo”. Rămâne de văzut dacă vor trece testul timpului. Dintre ele, cel mai mult mă tentează „Statele Unite ale lui Dumnezeu”. E în fază de rework. Iar în ceea ce privește volumul de proză scurtă: este aproape gata. Încă nu m-am hotărât asupra titlului, și e foarte important să aibă un titlu bun. (zâmbește) Deci va mai dura puțin.
Gala Tinerilor Scriitori a avut loc marți, 15 ianuarie, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti. Pentru secțiunea Tânărul prozator al anului 2018 au fost nominalizate cărți semnate de Iulian Bocai, Alexandru Bordian, Andrei Dósa, Cosmin Leucuța și Andrei Mocuța.
Juriul Galei a fost format din trei tineri critici literari (laureaţi ai ediţiilor 2012, 2014 şi 2015): Bianca Burţa-Cernat, Andreea Răsuceanu şi Cosmin Borza.
Au mai fost acordate premiile: Tânărul poet al anului 2018 (Mina Decu), Tânărul scriitor al anului 2018 (Robert Gabriel Elekes), Cartea de poezie a anului (Romulus Bucur – „Odeletă societății de consum”, Editura Tracus Arte), iar Marieva Ionescu şi Florina Lircă-Moldovan au fost nominalizate la premiul Tânărul critic literar al anului 2018.
Organizatorii Galei au fost Primăria Municipiului București prin Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Clubul UNESCO-Adolescenții şi Asociaţia EURO CULTURART, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti.
Cosmin Leucuța s-a născut în data de 3 octombrie 1986, la Arad.
În anul 2009 a absolvit Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității de Vest din Timișoara, cu o diplomă în drept. Este scriitor cu normă întreagă, iar în timpul liber lucrează la o multinațională.
A început să scrie povești la vârsta de 14 ani. A publicat povestiri, nuvele și fragmente din romane în reviste precum EgoPhobia, LiterNautica și Hypocrisia.
La vârsta de 23 de ani a scris romanul Laptele negru al mamei, care este câștigătorul Concursului de Debut organizat de Editura Adenium în anul 2013.
Un alt roman de-al său – Statele Unite ale lui Dumnezeu – a fost nominalizat la Concursul de Debut Literar UniCredit, ediția a VI-a (2013), organizat de Editura Humanitas.
În decembrie 2014 a fost cooptat în juriul concursului literar „Incubatorul de Condeie” și, pentru că a făcut treabă bună, din ianuarie 2015 a devenit invitat permanent al site-ului cultural „Semne Bune”, unde contribuie cu articole, recenzii și editoriale pe teme variate.
În octombrie 2017, Editura Casa de Pariuri Literare i-a publicat o culegere de povestiri scurte intitulată Numele altora, iar în martie 2018, la Editura Polirom, a apărut romanul Hoodoo.
Locuiește în Timișoara, împreună cu cele două pisici ale sale.
scrie un comentariu