elefant.ro

Iuliana Lungu debutează în 2018 cu volumul KOMMOS. Procesiune pentru histerectomie, câștigător al premiului pentru debut din cadrul Premiilor Sofia Nădejde. Literatura feministă este o reacție firească la natura opresivă a culturii patriarhale. Revendicarea feminității reprezintă un act complex căruia, din punctul meu de vedere, trebuie să i se adauge atât redefinirea, cât și asumarea acesteia. Nota confesivă a poemelor feministe are un rol politic, prin care autoarele își aduc în prim-plan experiența și identitatea feminină, iar acest lucru se observă și în poemele Iulianei Lungu.

În cadrul culturii patriarhale nu se face diferența între gen și sex, iar experiența feminină este definită prin capacitatea de a procrea și de a îngriji persoanele din jur (ce e femeia/ fără organe genitale,/ loc pentru OM/ nu mai E? […]/ spune femeie!/ la ce-ți folosești uterul?/spune femeie!/la ce-ți folosești sîngele?/spune femeie!/Nu e doar despre procreare?/ NU E,/ Mandatul e mai mult o descifrare”, pp. 57-58). De asemenea, cultura patriarhală se raportează la corporalitatea feminină și la acțiunile femeilor printr-o dilemă a moralității. Frica, rușinea și vinovăția sunt instrumente de oprimare și normare. („cînd ești umilit,/ anulat,/ce rămîne/ E ASTA:/ rușine/ vinovăție/ iar rușine/ n e s i g u r a n ț ă/ toate atacuri./ frica:/ de-a respira/ de-a te mișca/ de/ A/ decide” p. 122).

Literatura scrisă de femei, la fel ca identitatea feminină, se lovește de o adevărată tabuizare. Statutul obedient al femeii se reflectă și în modul în care aceasta scrie sau comunică. Limbajul feminin trebuie să fie metaforizant, estetizant și ambiguu conform culturii patriarhale. (Robin T. Lakoff, 2004, Language and Woman’s Place, p. 45) Bineînțeles că asta implică o „înfrumusețare” a experienței feminine, ceea ce nu face decât să modifice percepția pe care o avem despre ce înseamnă să fii femeie.

Invocându-i pe Creon și Aiax ca imagine a patriarhatului, Iuliana Lungu surprinde modul în care cultura patriarhală se raportează la literatura scrisă de femei: „groaznic!/femeia habar n-are de poezie/ nu cumva să devii o Ea!”(p. 95), „Podoaba de preț a femeii E/ să tacă”(p. 93).  Încă din Antichitate statutul femeii a fost unul inferior, secundar, cu toate acestea personaje precum Antigona, Medeea, Circe sau Electra sunt recuperate de mișcarea feministă, devenind simboluri de putere, care nu și-au lăsat soarta în mâinile bărbaților.

O miză importantă a volumului este contestarea literaturii și a culturii patriarhale, care limitează și minimalizează experiența feminină. Literatura feministă este contestată de patriarhat, invocându-se întotdeauna criteriul estetic vs. criteriul ideologic, dar cu toate acestea literatura „canonică”/tradițional-patriarhală nu a fost niciodată ruptă de ideologie. Patriarhatul demonizează feministele, pentru că acestea își uită statutul („cum nu pricep ele că/ trebuie să stea în banca lor,/ să se ocupe de iubit,/ că asta le e menirea./ cum le-au dispărut lor/ sensibilitatea și profunzimea”, p. 136).

Un alt aspect remarcabil al volumului este procesul de revendicare și redefinire atât a identității și experienței feminine, cât și a literaturii scrise de femei în afara oricărui tipar patriarhal. Feminitatea construită de Iuliana Lungu este necesară în literatura română contemporană, deoarece oferă o alternativă feminității patriarhale, pe care multe femei au internalizat-o și/sau o consideră forma standard de a fi. Cultura patriarhală le învață pe femei că una dintre funcțiile lor esențiale e de a fi mame, atunci înlăturarea uterului (histerectomia) poate duce la o adevărată criză identitară („ce e femeia/ fără organe genitale?/ fără uter nu E?”, p. 57), dar Iuliana Lungu rescrie identitatea feminină, care poate fi definită de multiple experiențe complexe, nu numai de funcția ei biologică.

Poemele Iulianei Lungu sunt extrem de necesare într-o societate care încă se ghidează după valorile patriarhale. Volumul KOMMOS. Procesiune pentru histerectomie este reprezentativ pentru literatura feministă din spațiul românesc contemporan, deoarece constituie o voce puternică în fața literaturii tradițional-patriarhale. Răspunsul la întrebarea „ce e femeia?”, care domină volumul, este simplu și clar – e ce vrea Ea să fie. Un volum care inițiază în poezia feministă, care surprinde o realitate la care multe suntem martore, dar nu avem încă puterea de a o recunoaște. Expunerea unei anume vulnerabilități și sensibilități care nu face decât să accentueze puterea pe care femeile o au, iar Iuliana Lungu nu se sfiește în a ne reaminti acest lucru („Nietzsche nu s-a înșelat./ Omul chiar a fost depășit./ Femeia e supraom!”, p. 143).

odă zilei de 23 august

de ziua ta, Medee,

bărbații și femeile

vor petrece cu-

vîntul. familia mea

era tristă de fiecare dată

că n-am fost băiat.

nu m-au serbat niciodată.

lumea ieșea în stradă pentru

asta, cu steaguri de

sărbătoare națională, doar

portretul meu

nu l-am văzut. în ochii lor

n-am știut

cum. hipnotizam

orice vietate din jur

să mă țin.

de ziua mea, Corifee,

îți spun:

portretul începe

să se vadă:

poartă cercei

cu pietre prețioase

înșirate pînă la umăr.

cu părul lung

negru, recit poeme

doctorilor prin

spitale, adorm,

mă trezesc din

anestezie, cu

perfuzii, toată într-o

burka albă

(mantie lungă

largă, acoperă în

întregime corpul,

cu o zonă de

țesătură

rărită în.

dreptul ochilor.)

pe dedesubt

foarfecile nu taie.

doar ce

se vede.

portretul meu,

Corifee,

îl înșirăm azi.

împreună de

ziua ta și-a mea

Se poartă femeia:

sensibilă,

curajoasă,

deșteaptă

și proastă,

slabă

și grasă,

cu păr pe ea

sau nu,

cu sîni

sau fără,

veselă

sau tristă,

singură

sau nu,

lesbiană,

hetero,

amantă,

soție,

mamă

singură

sau nu,

cu copil

tipic

sau nu,

cu uter

sau fără

alte organe,

cu dreptul

la anticoncepționale

sau nu,

cu fustă

scurtă,

lungă,

decolteu,

în picioarele

goale pe tocuri

cu desuuri,

machiată

sau nu,

feminină,

masculină,

androgină,

în literatură

sau nu,

tandră,

erotică,

senzuală,

viscerală,

rațională,

sau

NU,

de ziua noastră

SE poartă femeia

cum e Ea.

Iuliana Lungu, „KOMMOS. Procesiune pentru histerectomie”, Editura frACTalia, anul publicării: 2018, nr. pagini: 264


Puteţi cumpăra cartea de la:


Sursa foto reprezentativă: Justus Menke pe Unsplash (crop)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here