Manolito ochelaristu’ (Manolito Gafotas în original) e protagonistul romanului creat de scriitoarea de origine spaniolă Elvira Lindo, volum care face parte din literatura clasică pentru copii din Spania, devenit sursă de inspirație pentru seriale TV.
Mucalit fără pereche, Manolito ochelaristu’, Manolito Garcia Moreno pe numele său întreg, face parte dintr-o familie modestă care trăiește într-un cartier istoric al Madridului – Carabanchel – unde eroul nostru e o adevărată vedetă printre copiii de vârsta lui. Se vede treaba că numai cei care au șansa de a primi o poreclă se bucură de notoritate, acesta fiind și cazul lui Manolito, care poartă ochelari încă de la frageda vârstă de cinci ani.
Fiind indubitabil un model de urmat, pentru toți copiii care suferă de pe urma fenomenului numit bullying, protagonistul nostru nu e deloc deranjat de porecla primită, ci dimpotrivă, consideră că doar cei importanți pot beneficia de așa ceva și, prin urmare, supranumele său devine un avantaj evident în comparație cu ceilalți.
Printre calitățile care îl recomandă pe Manolito se află și cea de fin observator al psihologiei infantile și nu numai, pentru că viața îi oferă nenumărate ocazii de a emite „judecăți de valoare” cu privire la absolut orice – începând de la posibilele traume pe care le pot suferi copiii care provin din familii monoparentale – și continuând cu duduia Asuncion, învățătoarea sa, care le prezice tuturor elevilor săi fie un viitor strălucit, de câștigători ai premiului Nobel, fie o „carieră” de delincvent, neexistând, din punctul ei de vedere, o altă alternativă.
Ochiul critic al lui Manolito înregistrează observațiile legate de duduia Espe, specialistul de drept în psihologie la care Manolito trebuie să apeleze, constrâns fiind de împrejurări nu tocmai favorabile, sau de bunicul său, un bunic la fel de șugubăț ca nepotul, care suferă de prostată, motiv perfect pentru a i se ierta multe ș.a.m.d
Manolito face terapie pentru că suferă de limbariță, care îi provoacă mamei sale adevărate migrene, însă vizitele la psiholog au efect invers, astfel încât, după numai două ședințe, manifestările puștiului se acutizează.
Autobiografie ambulantă, Manolito, pătruns de însemnătatea vizitei la psiholog, notează cu scrupulozitate tot ceea ce a trăit până la acest moment, în cele mai mici detalii, spre exasperarea domnişoarei psiholog care cade neputincioasă în brațele lui Morfeu în timp ce puștiul epuizează lectura unui singur caiet, dintr-o serie de trei!, în care-și consemnase aventurile. Ulterior, de același deznodământ vor avea parte și ceilalți membri ai familiei, cărora Manolito ține morțiș să le aducă la cunoștință și conținutul celorlalte două „romane” ale sale.
Spre disperarea familiei, notificată la modul cel mai delicat posibil de către psiholog că bietul copil suferă de deficit de atenție, Manolito mai are și alte necazuri în afară de cele pricinuite de cheful de trăncăneală. Lui Manolito nu-i plac confruntările „unu la unu” pentru simplul fapt că știe că nu le poate face față, însă inteligența sa nativă îl ajută să iasă basma curată de cele mai multe ori. Invocând constituția și familia regală a Spaniei, Manolito reușește să-i țină piept lui Jihad, derbedeul cartierului, până la un punct, iar Susanei, colegei sale de clasă, îi face curte în funcție de sfaturile pe care le primește de la bunicul său octogenar.
Numai că aleasa inimii lui Manolito se dovedește a fi mult prea iubăreață, iar relația se duce pe apa sâmbetei. Testele de la școală devin adevărate curse cu obstacole pentru bietul Manolito, care pune la cale diverse strategii, care de care mai năstrușnice, pentru că nici el, nici colegii săi N.Ș.N.I (nu știu nicio iotă).
Dar aspectul cel mai important și cel mai demn de reținut este legătura extraordinară dintre bunic și nepot, un bunic care joacă teatru în tandem cu „principele moștenitor”, așa cum îl numește pe Manolito, pentru a-l salva pe acesta de toate urmările nefaste ale năzbâtiilor lui.
Pentru că vot de blam primesc aproape toți apropiații lui Manolito – de la prietenul său cel mai bun, Urechilă Lopez, până la mama sa, expertă în scatoalce, se cuvine ca singurul care face excepție de la aprecierile usturătoare ale lui Manolito să primească un cadou deosebit cu prilejul împlinirii a 80 de ani. Rămâne să descoperiți minunata lume a lui Manolito pe care n-ai cum să nu-l iubești, un puști de la care avem multe de învățat atât noi, copiii mai mari, cât și copiii mai mici.
Elvira Lindo, „Manolito ochelaristu’”, Editura Booklet fiction, an apariţie: 2016, traducere Dragoş Dinulescu, nr. pagini: 160
Sursa foto reprezentativă: pagina de Facebook a scriitoarei
Cartea este disponibilă pe libris.ro sau pe site-ul editurii.
Pentru că literatura îmi deschide porțile unei lumi mereu alta, care mă surprinde și mă încântă de fiecare dată… Literatura e pentru mine un mod de viață, o șansă să descopăr și să mă descopăr.
- Cei mai grei ani – „Armata română în Războiul de Întregire: campaniile din anii 1916 și 1917” - 14 martie 2023
- Viața ca o piesă de teatru – despre „Mama câinelui” de Pavlos Matesis - 7 februarie 2023
- O frescă impresionantă a războiului – despre „Însemnările unui pictor refugiat. La Iași, în timpul războiului: 1916-1917” de Costin Petrescu - 3 februarie 2023
