cronici kooperativa poetică poezie recomandări

Despre instantaneele observatorului în „recviem pentru nuca verde” de Ioana Geacăr 

scris de Carla Boboc

Volumul Ioanei Geacăr pictează viața drept un șir de secvențe scurte și opace. Surprinde o serie de elemente cheie care trec fulgerător prin fața ochilor și pe care, atunci când clipești, le pierzi. În același timp, poemele Ioanei conturează un dinamism, o scurgere aproape instantanee a momentelor pentru cei din jur, dar o lentoare temporală pentru eul poetic – astfel, ea pare că vede mai mult decât ceilalți și deprinde o cunoaștere mai atentă a lumii.

deja

le aduce cafeaua dar

deja au adormit cu capul pe masă

firele de păr strălucesc de sudoare

Imaginile surprinse de autoare sunt fragmente din zi, fragmente de secunde la care ne face părtași. Versurile scurte și fără vreun ritm anume reprezintă un alt element aleatoriu al vieții transpus în poezie. Redarea momentelor zilnice care, pentru ochiul neantrenat, n-au importanță, n-ar fi fost reușită, cel mai probabil, fără această dezorganizare a cuvintelor în versuri.

aproape descântec

pe omul meu făcut din nisip și apă

lumina îl crapă

lângă el

aterizează un avion de hârtie

ochiul lui clipește

Limbajul cotidian exprimă cu acuratețe rapiditatea cu care uităm ceea ce vedem, dar nu conduce la nicio judecată despre vreo lipsă de importanță a acestora. Volumul Ioanei Geacăr conține multe astfel de poeme – ele reprezentând atât eul liric neînțeles într-o lume care-i pare străină, cât şi eul liric conștientizând instantanee neimportante pentru restul oamenilor.

vecina se uită ciudat la mine

m-am trezit din vis cu gura plină de

pământ vâscos

pierd ceva în fiecare moment

echilibrul e pentru d-zeu nu pentru oameni

o casă împinge în stâlpii de telegraf

azi am ieșit pe stradă cu un pantof maro și unul negru

un zgomot de plescăit

ai încuiat bine ușa?

Poemele Ioanei Geacăr susțin o idee lină pentru că reușesc să despletească problemele conștientizării locului în societate, a atenției la lucrurile mici. Eul liric din poemele autoarei nu este decât un gând efemer îmbrăcat în curiozitatea unui copil. Descoperirea lumii este cea mai captivantă parte a poemelor din acest volum, ea este cea care generează mișcarea către următoarea pagină. Cu toate acestea, cititorul nu este exilat din cadrul poeziei Ioanei Geacăr – el este asumat prin empatie, prin inserarea elementelor valabile chiar și pentru omul obișnuit („ai încuiat ușa?”).

Pe parcursul întregului volum există o aparentă dorință de a arăta că înțelegi/observi și de a fi înțeles – fie prin mici incursiuni în amintiri triviale, fie prin automatisme dezvoltate de orice individ din ultimele secole.

Ioana Geacăr, „recviem pentru nuca verde”, Casa de Pariuri Literare, anul publicării: 2015, nr. pagini: 70

Puteţi cumpăra cartea de la:

despre autor

Carla Boboc

Studiază literatură engleză și franceză la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Îi place să citească și să scrie și spune ca are încredere în postmoderniștii englezi. Dacă o întrebi o melodie de la Seether, cel mai probabil o știe. Își dorește să-și facă timp să mai picteze din când în când.

scrie un comentariu