carturesti.ro

Tenisul poate părea strălucitor, plin de satisfacții, asta mai ales dacă îl privești dinspre exterior către interior. NU MAI zic de acele abordări simpliste în care partea financiară este evidențiată într-o comparație nefericită cu acei-oameni-care-muncesc-pe-bune-și-câștigă-foarte-puțin. Sau, dacă vreți, stilul acela cu ce o face cu atât de mulți bani. Dar nu despre aceste lucruri este vorba în povestea de astăzi. Claude Moreau și François Artigas o prezintă pe Justine Henin cu toate vulnerabilitățile la vedere, nedorind neapărat să obțină un FEEDBACK aplicat din partea cititiorilor. „JUSTINE HENIN – game, set și sfârșit de carieră”, tradusă de comentatorul Eurosport Valentin Protopopescu, e genul acela de carte în care începi să adaugi grade noi de dificultate meciurilor pe care campioana din Belgia le-a câștigat. Și acest proces va dura și va dura, până vei înțelege că GLAMOUR-ul tenisului se poate sparge foarte ușor dacă intri adânc în culise.

p. 207: „Mediul tenisului este un univers individualizat la extrem. Este posibil ca această viață să li se pară unora drept o existență de vis, dar ea presupune numeroase dezavantaje. Momentele de singurătate există când te afli pe teren, și e vorba despre felul în care resimți responsabilitatea, chiar dacă poți să contezi pe sprijinul ce ți-l oferă cei din stafful tău. (…) Viața în circuit nu e adevărata viață. Cea a copiilor, da.”

CUM să devii #1 în WTA în ciuda tuturor obstacolelor

Pentru cei care au deschis mult mai târziu plasmele, azi o cunoaștem pe Justine Henin (fostă Henin-Hardenne), jucătoare care s-a impus în șapte turnee de Grand Slam între 2003 și 2007. Ce este cu adevărat uimitor încă nu a fost menționat. Retragerea (prima dintre ele, dar la acest moment nu e relevant) a survenit la nici 26 de ani, când Juju se afla pe poziția 1 în ierarhia din WTA. Să domini circuitul de tenis feminin în anii de glorie ai surorilor Williams (Serena și Venus) nu e puțin lucru, asta chiar dacă nu te-ai impus niciodată la Wimbledon.

Dacă ar fi să facem o analiză extrem de obiectivă, Justine Henin nu avea nici alonja, nici background-ul, nici tradiția țării din care provine pentru a sta 117 săptămâni pe locul 1 în WTA. NU mai punem la socoteală pierderea mamei când abia împlinise 12 ani și conflictele de mai târziu cu tatăl. Dacă mai adăugăm și mariajul eșuat, cred că putem pune degetul pe profilul psihologic al unei campioane.

Volumul, publicat de imprint-ul Publica (Victoria Books), constă într-o relatare jurnalistică, abordarea neocolind însă emoția pură. Acest lucru se traduce adesea și în forme infinite de RECUNOȘTINȚĂ, de care nu foarte mulți jucători și jucătoare de tenis sunt capabili.

p. 28: „Nici câștigarea Wimbledonului nu m-ar mai putea face fericită. Am reușit să realizez tot ceea ce am visat. Niciodată nu am fost în stare să visez la Wimbledon. Pur și simplu nu mă simțeam capabilă să merg acolo și să câștig, asta e tot. Acest turneu reprezenta un obiectiv prea înalt pentru mine. Mă opresc chiar înainte de Roland Garros. Să caut un Roland Garros mai frumos decât cel din 2007, când familia mea a fost în tribune, mi-ar fi foarte greu. Poate chiar imposibil, deoarece atunci am realizat cea mai mare performanță a carierei mele.”

Justine și în afara terenului de joc

Deși ACȚIUNEA cărții se cam oprește la prima retragere din 2008, cei doi jurnaliști care au ajutat-o pe Justine Henin să-și spună povestea insistă și pe proiectele belgiencei din afara terenului de joc. Alături de Juju, în academia de tenis, se află și fostul antrenor al acesteia, argentinianul Carlos Rodriguez, care le-a mai pregătit și pe chinezoaica Na Li și slovaca Daniela Hantuchová. Performanța nu este un obiectiv în sine, evoluția este ceea ce contează cu adevărat pentru cei doi parteneri.

p. 212: „Filosofia academiei se întemeiază pe faptul că performanța nu este considerată un obiectiv în sine. Rezultatul unei activități este urmarea unei stări de spirit și provine esențial din aceasta. Justine s-a format mereu într-un club, într-o atmosferă convivială. Doresc ca tinerii din academia noastră să evolueze în același tip de context, mărturisește Carlos (Carlos Rodríguez, antrenorul belgiencei, n.n.).”

Pentru că nu vreau să credeți că e un volum tern, în care INTRIGA nu-și are loc, am decupat pentru final un fragment care ilustrează rivalitatea între cele două campioane din Belgia: Kim Clijters și Justine Henin. Și de această data EXTERIORUL (chiar dacă unul care se revendică din main-CORE) vrea să justifice o înfrângere prin niște mijloace însoțite de calomnie. Și chiar dacă nu pune degetul, Lei Clijsters dă cu noroi acolo unde nu este cazul.

p. 225: „Pe 8 septembrie, într-un jurnal flamand popular, Het Laatste Nieuws, el se lasă dus de val (Lei Clijsters, tatăl fostei jucătoare Kim Clijsters), formulând acuzații grave la adresa Justinei: Doriți să șitiți de ce Justine o învinge în mod regulat pe Kim în acest sezon? Această realitate se datorează faptului că masa ei musculară s-a dublat, astăzi valona având un braț ca al Serenei Williams! argumentează el. Cuvântul dopaj nu este pronunțat în intervenția lui Clijsters senior, dar, pe de altă parte, el este în mod evident subînțeles: Presa se sesizează și amplifică conflictul.”

Și, uite așa, mi s-a făcut dor să revăd unul dintre meciurile clasice ale Justinei, care, într-un Wimbledon contrafactual, ar fi primit și această coroană. Bucurați-vă de carte și de tenis!

Claude Moreau & François Artigas, „JUSTINE HENIN – game, set și sfârșit de carieră”, Editura Victoria Books, Publica, anul publicării: 2017, traducere: Valentin Protopopescu, nr. pagini: 291


Puteţi cumpăra cartea de la:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here