elefant.ro

E nevoie de foarte mult curaj pentru a te arăta celorlalți exact așa cum ești. Măștile de complezență protejează de o posibilă (im)probabilă suferință, nu din partea celorlalți, ci mai mult din frica de a ne cunoaște pe noi înșine exact așa cum suntem.

Eliberându-se în vers de proprii demoni, poeta, sinceră și asumată, își înlătură toate zidurile de autoprotecție și dă voie lumii să o vadă exact așa cum este, prin ceea ce vede, ce dorește și ce simte: „vreau să cânt în singurătate, iar la sfârșitul/ cântecului un bărbat să mă prindă/ de încheietura mâinii.” De la concret la mistic și înapoi, poeta a înțeles că cea mai importantă demonstrație de atractivitate și autenticitate este vulnerabilitatea, iar poemele sunt o confesiune a unui suflet ce-ar vrea să înduplece un destin nefast să-și schimbe cursul.

„El urcă o scară, eu îi urmez umbra./ Nu mă iubește pentru că nu inspir/ frumuseţe. Sunt neutră și smeadă.// Mă salută după ce facem dragoste./ Îmi trag hainele cu mișcări leneșe./ Nimic despre noi, câte ceva despre alţii.// Se retrage, vorbește cu cealaltă/ la telefon. Nu mă mișc. Prelungesc momentul/ dintre inspirație și expirație. Din spatele meu,/ el îi răspunde: «foarte mult». Intuiesc/ întrebarea femeii: «mă iubești? »/ «foarte mult»// «mă iubești?!»” [„Sunt ca Sonia!”, p.21]

„Franjuri”, volumul Violetei Savu este un amestec irezistibil de confesiune amară despre iubirea-nefericire și refuzul de a ceda în fața fatalității. Când metaforă, când imagine reală, de la confesiv la abstract, poemele sunt „franjuri” – inspirat titlu. În spatele lor e un univers de trăiri, de la iubire la ură și de la neliniști la acceptare: „Voi alerga în urma trenului așa/ cum ar face orice femeie îndrăgostită,/ care speră că data viitoare/ nu va mai rămâne/ pe peron,/ stingheră.”

„Franjurii” Violetei Savu sunt rupturi din propriul suflet pe care poeta le-a acoperit cu acele cuvinte care se potrivesc perfect golurilor lăsate de-o lume imperfectă. „În acești franjuri mi-ar fi plăcut să împletesc versuri/ pe care le-am visat și mi-au tulburat somnul. (…) Tuturor ni se întâmplă să alergăm după oameni care seamănă/ cu cei apropiați și pierduți/ Mici asemănări pot să inverseze aducerea aminte.”

Orgolioasă și rebelă, zid de flori și izbăvire de răsărit, Violeta Savu destramă realități, sfâșie mistere, împletește disperări cu fericiri în ritmul tandru al cuvintelor și lasă franjurii să atârne între cer și zbatere.

Violeta Savu, „Franjuri”, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2016, nr. pagini: 82

Cartea este disponibilă pe libris.ro.

elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here