Dragă domnule Dmitri Dmitrievici Şostakovici,
Am citit despre dumneavoastră în cartea stimabilului Julian Barnes. Puţin probabil să fi auzit despre dumnealui. Când s-a născut domnul Barnes, dumneavoastră aveaţi vreo 40 de ani, iar când a început să publice recenzii, dumneavoastră, dragă domnule Şostakovici, plecaserăţi deja de vreo doi ani din lumea asta.
Julian Barnes s-a născut la Leicester. Ştiţi dumneavoastră în ce context s-a vorbit mai mult despre Leicester în ultimul timp? Echipa de fotbal din acest oraş a câştigat campionatul Angliei… Uluitor, mai ales că nimeni nu-i dădea şanse. Fac precizarea asta atât ca să vă familiarizez puţin cu domnul Barnes, cât şi dintr-un motiv practic: dumnealui a scris despre pasiunea dumneavostră pentru fotbal. Despre cum vă notaţi cândva rezultatele campionatului rusesc într-un carneţel. Despre cum, înainte de război, la Leningrad, v-aţi luat certificatul de arbitru de fotbal. Ori cum, în tinereţe, fuseserăţi suporter al echipei Dinamo, pentru care cândva aţi fost în stare să zburaţi sute de kilometri până la Tbilisi, doar pentru un meci.
Cândva, am făcut cam aceleaşi lucruri ca dumneavoastră, stimate domnule Dmitri Dmitrievici Şostakovici, dragă Mitea. Aveam şi eu carneţel, aveam şi eu o echipă preferată şi chiar eram în stare să merg sute de kilometri doar ca să o urmăresc 90 de minute. La un moment dat, chiar i-am luat un autograf unui jucător, astăzi uitat, pe o bancnotă de 500 de lei. Avea altă valoare acea hârtie pe atunci. Aşa cum şi integritatea avea altă valoare, şi vă rog să mă scuzaţi pentru divagaţie, însă de vină este domnul Barnes, care v-a construit atât de bine în cartea dumnealui încât mi-a dat impresia că vă ştiu nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.
Portretul pe care vi l-a făcut domnul Barnes este minunat. Nu ştiu cât o să vă regăsiţi dumneavoastră în trăsăturile creionate de dumnealui, însă eu am regăsit cu uimire câteva chestiuni care au făcut şi fac parte din viaţa mea, de unde şi senzaţia de apropiere faţă de dumneavoastră. Poate conta prea puţin pentru dumneavoastră, însă pentru mine Julian Barnes a fost ca un intermediar al unei frumoase relaţii de prietenie cu Dmitri Dmitrievici Şostakovici, cu dumneavoastră, adică, aşa cum eraţi cândva.
Să nu mi-o luaţi în nume de rău, nu sunt un emisar al Puterii. Nu am subliniat portretul dumneavoastră din vreun interes obscur, ci pentru a vă regăsi mai uşor ulterior, când mă voi întoarce la cartea aceasta ca la un clasor de timbre. Aşadar, iată cum v-a portretizat domnul Barnes:
„…nu avea să fie niciodată un astfel de om de lume. Îi lipsea încrederea de sine; poate că şi interesul. Nu agrea mâncărurile complicate şi se îmbăta prea uşor.”
„se ştia o persoană timidă şi angoasată. Cu femeile, când se lepăda de timiditate, oscila între entuziasm absurd şi bosumflare disperată.”
„era uşor de distras; de asemenea, încăpăţânat mai degrabă decât insistent în mod permanent.”
„nu era un om al convenţiilor”
„Oricare ar fi fost situaţia, era un ageamiu în chestiunile practice ale vieţii, care, fireşte, includeau şi chestiunile legate de inimă.”
„Se considera o persoană cu emoţii puternice, dar incapabilă de a şi le exprima.”
Pentru toate acestea, dar şi pentru multe altele, simt faţă de dumneavoastră o simpatie puternică, dragă domnule Şostakovici. Mă regăsesc în aceste trăsături profund umane şi poate şi din acest motiv pot să vă înţeleg alegerile ori deciziile luate de-a lungul anilor în care Puterea v-a supus unei presiuni greu de înţeles astăzi.
Dragă Dmitri Dmitrievici Şostakovici, nu vreau să vă reţin prea mult. Poate sunteţi ocupat, poate nu aveţi prea mult timp pentru mesajele de dincolo. Intenţia mea a fost doar să aflaţi că există cineva acolo jos care vă înţelege şi care probabil ar fi procedat la fel în multe dintre momentele dificile de care v-aţi lovit. Zice domnul Barnes la un moment dat că „un suflet putea fi distrus în trei feluri: prin ceea ce-ţi făceau alţii; prin ceea ce te puneau alţii să faci; prin ceea ce alegeai de bunăvoie să-ţi faci ţie”. Sufletul dumneavoastră a fost expus în faţa tuturor acestor feluri de distrugere. E de mirare că, într-o aşa atmosferă, aţi mai fost în stare să şi creaţi.
Rămâneţi în mintea mea ca în faţa unui lift. Aşteptaţi să vină să vă ridice. Când nu sunteţi pe hol, în faţa liftului, deschideţi uşa, un agent vă prezintă un text, dumneavoastră abia vedeţi ce-i acolo, dar semnaţi, iar textul apare a doua zi în Pravda ori în alt ziar al Puterii. Şi vă mai văd la o masă, citind texte înmânate tot de agenţi, ca şi cum unul dintre ei v-ar fi apăsat ceafa cu ţeava unui pistol.
Dragă Dmitri Dmitrievici Şostakovici, dragă Mitea, vă ascult muzica. Şi cred că doar asta contează. Pentru mine, asta înseamnă „zgomotul timpului”.
Julian Barnes, Zgomotul timpului, Editura Nemira, 2016, traducător: Virgil Stanciu, 208 pagini
Cartea domnului Barnes poate fi achiziţionată de la libris.ro sau de pe site-ul editurii Nemira.
scrie un comentariu