elefant.ro

Editura Nemira lansează două titluri noi în colecția de proză românească contemporană n’autor: Viitorul anterior, de Liviu Ornea și Oameni mari, de Maria Orban.  

Viitorul anterior este monologul unui văduv, tată a doi copii, fost profesor universitar, care își rememorează viața, de la secvențe din copilărie la iubiri din adolescență, muzici și cărți, peripeții din timpul armatei, beții memorabile, prietenii de neînlocuit, călătorii, dorințe și fantezii etc. Totul, în încercarea de a-și purta demn bătrânețea, singurătatea, insomniile, descompunerea lentă, dar sigură a corpului. Ca intelectual, are suficient antrenament teoretic pentru cea din urmă misiune. Însă aceasta devine problematică atunci când nimic nu merge cum a planificat și viața îl ia din nou prin surprindere. Cum înveți să-ți accepți moartea iminentă?

Liviu Ornea (foto: Liana Ornea)

„Pretextul autobiografic al povestirilor lui Liviu Ornea nu trebuie să înșele: nu nostalgia e personajul lor principal. Calculul e infinit mai subtil. Ce urmărește el aici nu e atât viața unui om care, ajuns sexagenar, își recheamă dulce tinerii săi ani, cât însuși procesul convulsionat al recuperării trecutului. E, dacă vreți, o memorialistică în care accentul cade pe primele patru silabe. Științific aproape: filtrele, actele de spontană revelație, micile minciuni care suprascriu realitatea, petele albe fac deliciul acestei cărți nu mai mare decât un microprocesor.“ Cosmin Ciotloș

Oameni mari este o carte incomodă, dar deloc încrâncenată. Maria Orban își construiește propriul playlist, scrie relaxat despre cele mai profunde dileme umane, despre punctele de cotitură din viețile noastre, acumulează episoade cinematografice, cu mult umor și (auto)ironie, într-un stil care te va cuceri pe loc. Oameni mari poate fi o carte despre maturizare, despre proiecții și despre călătoriile interioare. Despre asumarea eșecurilor pentru a face un pas înainte. Despre a te accepta.

Maria Orban (foto: Ştefan Orban)

„Romanul Mariei Orban începe ca un film, în care se aude, de la început, un cântec: Porcelain (Moby) – deloc întîmplător ales. Pe fondul unui sound liniștitor, se vorbește acolo despre o despărțire între doi oameni care au fost cândva îndrăgostiți unul de altul și despre ce înseamnă ca, sub o aparentă serenitate, să-ți ieși, de fapt, din minți (I’m going out of my mind, spune Moby). În Oameni mari, suferința despărțirii nu e deloc patetică și violentă (ca-n romanele de altădată!), ci subtil cotropitoare, ca un anestezic. O carte despre redescoperirea lumii prin descoperirea vulnerabilității și a singurătății care, paradoxal, se pot răsturna într-o iluminatoare regăsire de sine. Nu doar un roman „de dragoste“ (cum s-ar spune), ci un roman frumos despre particulara sensibilitate a generației milenialilor.” Simona Popescu

Maria Orban (1978, Brașov) a absolvit Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov în anul 2000.  A debutat  în volumul colectiv de proză Junii 03, o antologie a tinerilor prozatori brașoveni, îngrijită de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Alexandru Mușina. A publicat textul Zoom în Ziua gândacului de bucătărie, antologie de teatru apărută în 2016 și coordonată de Mihai Ignat. A mai semnat diferite articole și texte de proză scurtă în revistele IntervalVatraTiuk!LiteromaniaLiterNetRevista de Povestiri – al cărei atelier de scriere creativă online l-a urmat – și IocanOameni mari este debutul său în proză în volum individual.

Liviu Ornea (n. 1960) e matematician, profesor al Universității  din București și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. A publicat peste 80 de articole de geometrie diferențială, o monografie de specialitate și două cursuri universitare, a conferențiat și a făcut cercetare în numeroase institute și universități din lume. Începând din 2005, prin rubrica „Bifurcații” din revista Observator cultural, devine o prezență constantă în spațiul public (o parte dintre eseurile publicate aici și în alte reviste au fost adunate în volumele Varietăți conexe și Bifurcații, Curtea Veche, 2008 și 2014). Publică și cronică de teatru (acum, tot în Observator cultural – o selecție se află în volumul Un matematician la teatru, Tracus Arte, 2014). De asemenea, traduce cu plăcere literatură, istorie, dar și filosofia și istoria matematicii din limbile franceză (Léon Polyakov, Jean-Claude Grumberg, Gilles Zenou, Cédric Villani) și italiană (Alberto Moravia, Antonio Tabucchi, Paolo Zellini). Viitorul anterior este volumul său de debut în proză.


Fotografie reprezentativă de Maddy pe Unsplash (crop)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here