Dresoarea – Cristina Nemerovschi

0
143
Editura Herg Benet; anul apariţiei: 2017; nr. pagini: 280.

Dresoarea s-a construit de la două obsesii diferite pe care le aveam în lunile în care am scris-o. Două teme distincte, dar despre care însă cititorii spun că s-au împletit foarte firesc una cu cealaltă în romanul meu, ba chiar s-au completat, în așa fel încât Dresoarea să se transforme într-o carte pe gustul oricui – dintre toate romanele mele, Dresoarea o recomand într-adevăr oricărui tip de cititor, chiar și celui obișnuit cu lecturi clasice și cuminți. Nu te ofensează la fel de mult, dacă ești mai slab de înger, așa cum ar putea-o face nymphette_dark99; nu te lovește brutal cu adevăruri pentru care nu ești pregătit, ca seria Sânge satanic; nu îți prezintă iubiri “altfel”, care ar putea să te scandalizeze, ca Păpușile; nu te afundă în subiecte la fel de greu digerabile ca Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, unde bolile psihice sunt prezentate în detaliu (de fapt, aici greșesc, o cam face). Însă, într-un fel, are ceva din tot ce am scris până acum.

În primul rând, mi-am dorit dintotdeauna să scriu despre lumea circului, mi se pare o atmosferă fascinantă, poezie, viață și culoare – în plus, am asociat mereu circul cu artiștii ruși, iar eu eram într-o perioadă de mers pe urmele stră-străbunicilor mei, încercând să-mi cunosc mai bine istoria extinsă a familiei, care are legătură cu Rusia și Ucraina. Tot cam pe atunci mi-am amintit și povestea reală a dresoarei Lidia Jiga, care iubea animalele pe care le dresa, și totuși a fost ucisă în arenă de ele. Era o poveste pe care mi-o spunea bunica mea, iar Dresoarea, într-un fel, e o carte scrisă și pentru bunica, căreia sunt convinsă că i-ar fi plăcut enorm, dacă ar mai fi apucat să o citească.

A doua obsesie s-a născut din alte povești dureroase pe care le întâlneam la tot pasul: cele ale familiilor nefericite, imature, toxice, în care copiii sunt crescuți cu indiferență și agresivitate. M-am gândit mult la traumele care te marchează definitiv, dacă trăiești o astfel de copilărie, și la cât de puternic și extraordinar trebuie să fii ca om pentru a le accepta, a le înțelege, a le integra și a te împăca definitiv cu gândul că vor face mereu parte din tine. Cât de puternic trebuie să fii ca să nu le lași să te definească, să fii mai mult decât trecutul tău. Dresoarea este povestea unei femei a cărei minte a șters cu buretele unele întâmplări extrem de dureroase din copilărie și adolescență – eroina, Lidia/Ludmila, învață că pentru a fi fericit trebuie să faci pace cu demonii tăi, să-i îmblânzești, la fel cum îmblânzești niște ființe străine ție. Și aici probabil vine și împletirea reușită a celor două obsesii: circul și animalele sălbatice, pe de o parte, relațiile complicate de familie, de cealaltă. La fel ca alte romane scrise de mine, și Dresoarea este despre a-ți găsi drumul și a merge viu și împăcat până la capăt, de-a lungul lui. Este despre a nu-ți pierde speranța, pentru că atâta vreme cât ești viu o poți lua mereu de la început și poți construi ceea ce visezi.

Cititorii mi-au scris că au adorat-o pe Ludmila, personajul principal. Recunosc că personajele sunt motoarele cărților mele, esența și viața lor. Nu aș putea scrie o carte cu un personaj mai puțin memorabil, unul de care să nu-mi placă – ar fi ca și cum aș construi un corp fără inimă. Mi-am dat seama că este extrem de important ca un scriitor să creadă în personajele pe care le pune pe foaie, să fie chiar îndrăgostit de ele, obsedat până la un punct. Să pună în ele tot ce are mai bun. Din felul cum gândesc, cum iubesc, cum evoluează personajele într-un roman, să-ți dai seama cum arată o lume ideală în mintea autorului.

De ce să citești Dresoarea? Pentru că o să te atingă și o să te îndemne să reflectezi puțin la ce este important în viața ta. Pentru că o carte te ajută să fii tot mai mult tu însuți și să te descoperi nu atunci când îți dă sfaturi și rețete, ci când te obligă să cobori în tine, să deschizi niște uși pe care ai pus cândva lacăte. Iar să fii un om asumat, conștient de sine și de lumea din jur, un om care înțelege, este tot ce contează, până la urmă.” – Cristina Nemerovschi

Romanul „Dresoarea” poate fi cumpărat de la librăriile online: elefant.rolibris.rocarturesti.ro şi libhumanitas.ro.

 

Cristina Nemerovschi s-a născut la București. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București și un master în cadrul aceleiași facultăți, cu o disertație de filosofie a matematicii. A debutat în 2010 cu romanul Sânge satanic, care a fost comparat de critica literară cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess. A fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2010, Cartea anului 2011 pentru a doua ediție, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture.
Au urmat alte 14 romane, o parte fiind grupate sub forma unor trilogii, toate având succes atât de public, cât și o receptare critică entuziastă. „Cred în toate lucrurile despre care scriu: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate”, spune autoarea într-un interviu.
Proza autoarei a fost inclusă în numeroase antologii, românești și internaționale. Romanul Păpușile i-a adus nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.
Romanele Sânge satanic, Pervertirea, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor, nymphette_dark99, Ultima vrăjitoare din Transilvania, Vicky, nu Victoria, Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes, Păpușile, Rockstar, Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, Dresoarea au inspirat fiecare numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, arte vizuale, muzică.
În prezent are în lucru romanul Răzvrătiții și seria fantasy Cronicile fetei lup.
elefant.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here