fragmente recomandări

Editura Polirom. Fragment din „Quilt” de Veronica D. Niculescu

scris de citestema.ro

„De mult n-am mai citit, la un scriitor român contemporan, o frază mai frumoasă și mai bine articulată.” (Mihaela Ursa, PressOne)

Editura Polirom vă oferă un fragment din volumul de proză scurtă Quilt de Veronica D. Niculescu, apărut de curând în colecţia „Fiction Ltd.”. Quilt a fost lansat sâmbătă, 27 mai 2023, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest și se află pe lista celor mai vândute titluri ale editurii la această ediție a târgului.

Cu aceste povestiri, în care personaje sunt oameni și animale, cupluri deznădăjduite în vremuri teribile, prieteni care se văd rar și vorbesc limbi diferite, copii și părinți, teckeli blânzi și cămile pierdute de la circ, dar și dragostea și disperarea, dulceața și amărăciunea insuportabilei ușurătăți a zilelor noastre, se naște o carte care vorbește despre neajunsul de-a trebui să trăiești atunci când simți că nu se mai poate trăi. Și, deloc paradoxal, despre frumusețea explozivă, copleșitoare a lumii, atunci când e ea mai chinuită și suferința ei e mai mare.

„Încă mai există prozatori care scriu ca și cum ar trăi într-un poem. Cu imaginarul ei sinestezic, conectat la detalii volatile, Veronica D. Niculescu se găsește printre ei.” (Marius Miheț, România literară)


Cumpărând o cafea virtuală, ajutaţi proiectul citestema.ro:


FRAGMENT

„Timpul a trecut. Şi s­-a dus vremea de avut copii. Acum, fata care stătea în faţa mea pe malul lacului avea aproape patruzeci de ani. La trup era tot cam cum o ştiam de pe vremuri. Micuţă, cu încheieturi delicate, cu mâini străvezii, cu pomeţii înalţi, frunte lată, piele delicat bronzată, un păr blond cenuşiu natural, foarte vag ondulat, în care nu se puteau zări fire albe, şi aceiaşi ochi albaştri rotunzi, de copilă, fără nici un fel de machiaj. Acum, şi ea, şi Mihai lucrau de acasă. El proiecta instalaţii de ventilaţie şi electricitate, iar ea îşi găsise câteva colaborări interesante, îşi folosea din nou scrisul de mână şi asta îi plăcea. De două ori pe an, primăvara şi toamna, participa la nişte ateliere de caligrafie organizate în mansarda unei librării din centrul oraşului, iar în rest, când avea comenzi, scria scrisori. Scrisori comandate pe un site de cei care nu mai ştiu să scrie scrisori. Scrisori de dragoste, de recunoştinţă, de mulţumire, scrisori personale sau scrisori oficiale cu iz personal, scrisori care să însoţească daruri, colete, buchete de flori. O muncă plăcută. Nu câştiga mult, dar nici nu cheltuia mult. Se descurcau. Îşi ţineau separat socoteala banilor şi­ a proiectelor, a încasărilor, împărţeau atenţi cheltuielile.

— Ne petrecem aproape tot timpul împreună, a zis Tatiana, aruncând încă o mână de ţărână spre păsări. Ne petreceam, s­-a corectat. Ne petrecem. E şi bine, şi rău. Nu ştiu dacă poţi să înţelegi.

Stăteam umăr în umăr pe malul apei. M-­am uitat în spatele nostru. De pe aleea care dădea roată lacului dispăruseră şi ultimii vizitatori. Apoi am privit peste pieptul ei mic, către coş. Încă mai era un pic de ţărână acolo, pe fund.

Tatiana a tăcut şi nu prea ştiam ce să-­i spun. Îmi venea să-­i zic: „Înţeleg. Şi la noi e la fel“, însă ăsta e exact genul de răspuns pe care eu detest să-­l primesc. Aşa c­-am tăcut.

Povestea părea să se fi încheiat.

— Dar ce… am dat să întreb despre hrana pentru păsări.

— Dar cel mai rău, a zis ea, răsucindu-­se şi privindu-­mă în ochi, crezând probabil că­-mi continuă gândul, e că de fapt n­-ai pe nimeni. Când lucrezi de acasă, după o vreme rămâi foarte singur. Nu mai ai colegi, nu mai ai prieteni. Dispare până şi… Dispar şi… Sunt zilele alea în care se ­aude fiecare respiraţie, şi prin uşi, şi prin zid… Şi e felul în care ajungi să trăieşti, mereu pe vârfuri, ca să nu-­l deranjezi pe celălalt, care se străduieşte să nu te deranjeze pe tine, până când te trezeşti că tot ce faci, zi de zi, e să mergi pe vârfuri, să te ţii departe de celălalt. Dar toţi au impresia că boierim. Că ducem o viaţă… boemă! Aşa se zice, nu?

A râs şi şi­-a dat la o parte o şuviţă de păr care îi venise în ochi, apoi, privind departe, peste lac, a continuat:

— Şi că ai o grămadă de timp. E şi cu timpul ăsta ceva…

Se făcuse mai răcoare, soarele dispărea dincolo de Herăstrău, dar mai era un pic până la apus.

— Într­-una din serile trecute, a spus fără să se întoarcă spre mine, când el era plecat cu prietenii, ca acum, stăteam la fereastră, nu era nici o scrisoare de scris, şi m-­am pomenit că vorbesc, cu fruntea sprijinită de marginea ferestrei. M-­am auzit întrebând: „Doamne, cum de-­am ajuns eu atât de singură?“. Rama era tăioasă, simţeam cum îmi apasă pe frunte, aici, cum îmi lasă o urmă. O urmă mică, din aia care-­ţi dispare de pe piele în zece minute, totuşi o urmă. Am tresărit. M-­am mirat. Adică de unde­-mi venise mie să spun una ca asta? Ştii, poate­-ai păţit şi tu ceva asemănător. Uneori, unele lucruri par aşa de normale când le gândeşti, când stau acolo în tine, dar nu mai sunt normale deloc când le spui cu voce tare. Când îţi auzi vocea zicându­-le. Eu lucrul ăsta l­-am zis cu voce tare. Şi de atunci mă gândesc întruna la asta. Cum de-­am ajuns eu atât de singură, Sofia, că doar mă ţii minte, nu eram eu aşa…”

Puteţi cumpăra cartea de la:


Veronica D. Niculescu (n. 1968), scriitoare și traducătoare. A publicat: Adeb, povestiri (Limes, 2004, Liternet, 2005); Orchestra portocalie, povestiri (Cartea Românească, 2008); Basmul Prințesei Repede-Repede, în colaborare cu Emil Brumaru (Polirom, 2009); Roșu, roșu, catifea, povestiri (Casa de Pariuri Literare, 2012); Floribunda, povestiri alese (TipoMoldova, 2012); Simfonia animalieră (Casa de Pariuri Literare, 2014); Cad castane din castani, dialoguri, în colaborare cu Emil Brumaru (Polirom, 2014); Hibernalia (Casa de Pariuri Literare, 2016); Spre văi de jad și sălbăție, roman (Polirom, 2016); O vară cu Isidor, carte pentru copii (Polirom, 2017); Toți copiii librăresei, roman (Polirom, 2020); Luchian. Ochii, sufletul, mâna, biografie romanțată (Polirom, 2020); Iarna lui Isidor, carte pentru copii (Polirom, 2020); Simfonia animalieră (ediție definitivă, împreună cu Hibernalia) (Polirom, 2021); Pescărușul de la geam. Jurnalul unui cuib (Polirom, 2021); Grădina pământeană a Prințesei de Marți, carte pentru copii (Arthur, 2022). Cărțile sale au fost nominalizate la cele mai importante premii naționale și au primit Premiul pentru Debut al USR Sibiu (2005), Premiul revistei Tiuk! pentru proză scurtă (2013), Premiul „Cercul Literar de la Sibiu”, USR Sibiu (2015), Premiul „Cartea anului”, USR Sibiu (2017), Premiul pentru Proză, USR Sibiu (2021), Premiul Observator Lyceum în cadrul Premiilor Observator cultural (2021). A tradus din Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Don DeLillo, Lewis Carroll, Siri Hustvedt și alții. Premiul „Antoaneta Ralian” pentru Traducere la Târgul de Carte Gaudeamus (2016). Premiul pentru Traducere la Gala Premiilor Observator cultural (2017).

despre autor

citestema.ro

Citeşte-mă! Citeşte, mă!

scrie un comentariu