Editura Polirom vă prezintă un fragment din volumul Rezervaţia de George Cornilă, publicat de curând în colecția Ego. Proză.
O a doua Grădină a Edenului descoperită pe Pământ doar pentru ca aceasta să se prăbușească în mundan, copilăria de-a lungul anilor ’90 într-un orășel din sudul Moldovei și o insulă pustie, unde tot ce poate fi găsit este propriul sine, toate legate printr-un fir diafan. Rezervația abordează teme precum desacralizarea, decăderea, formele singurătății, reciclarea ideilor și scindarea eului.
„Paradisul biblic supraviețuiește ca o relicvă într-o lume subterană. Rezultatul? Adam e asaltat de reporteri, Edenul e transformat într-un fel de parc. Mai avem resurse pentru a sesiza miracolul? Mai e loc în lumea noastră pentru sacru? Cartea lui George Cornilă provoacă, printr-un amestec bine dozat de fantasy și realism, tot felul de dileme și întrebări grave. Prozele din acest volum au tot ce le trebuie pentru a prilejui o lectură captivantă: suspans, contra-punct, povești de dragoste, un imaginar cuprinzător, o deviere subtilă a intrigilor spre parabolă, dar mai ales un apetit de povestitor contaminant.” (Bogdan Crețu)
„Proza lui George Cornilă e o infirmare eclatantă a acelui clișeu care spune că proza română de după 2000 e musai autobiografistă și minimalistă. Dimpotrivă, în proza lui Cornilă nu transpare nimic fățiș autobiografic; iar mizele lui țin de temele maximaliste ale ficțiunii. Povestea de dragoste din prima proză, de pildă, pune în intertext nimic mai puțin decât Apocalipsa și Divina Comedie; iar proza care închide volumul trimite simultan înspre Poe și Tournier. E o enormă încredere în literatură în scrisul lui George Cornilă, în frumusețea ei – și în posibilitatea ei de a ne salva. Câtă vreme mai există scriitori tineri care cred astfel în literatură, viitorul ei e asigurat.” (Radu Vancu)
George Cornilă (n. 1986) este prozator, publicist și traducător. Absolvent de Politologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și de Publicitate la Universitatea din București, a ocupat poziții de copywriter, jurnalist, secretar general de redacție și redactor-șef. A publicat romanele Cu dinții strânși (2007), Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse (2013, 2014, 2021), Regele lupilor (trilogie, 2014-2016), Expurgo (2018, 2019) și Diluvium (2019), colecțiile de proză scurtă Arlequine (2018) și Entropic (2020), precum și volumul de povești pentru copii Toxi Foxy (2018). Este prezent cu texte în peste zece antologii apărute în România și Marea Britanie. A colaborat cu publicații culturale precum Luceafărul de dimineață, Convorbiri Literare, Viața Românească, Plumb, Familia, Observator Cultural, Salonul literar, Revista de suspans, Fantastica, Vulturul, Gazeta SF, Galaxia 42, Accente, Doc.Eu și Aphelion (SUA). A primit Premiul Miorița (2008), Premiul Vrancea Literară (2013, 2016), Marele Premiu „Ion Hobana” (2019) și Premiul COLIN (2021) și a fost nominalizat la Premiul AntareSFest (2018, 2020, 2021) și Premiul RomCon (2019, 2021) și propus pentru Chrysalis Award (Eurocon) (2019) și Rosetta Awards (2021).
Fragment din nuvela O vară cu Misha
Pentru un copil, verile sunt memorabile. Le‑ar putea povesti una după alta, cu lux de amănunte, chiar după mult timp. Pentru Camil însă, una a fost mai presus de toate.
Locuia la penultimul etaj al unui bloc construit după Cutremur, pe o străduţă umbrită de tei şi castani, lângă Pompieri. De câteva ori pe săptămână, locatarii erau asurziţi de sirene şi coloşii de tablă roşie ţâşneau hurducăind pe sub arcada tricoloră a porţii, în nori de fum gros şi miros greu de motorină, făcând pământul să se zgâlţâie şi pe toţi cei trecuţi de vârsta majoratului să retrăiască groaza din ’77.
Pe partea cealaltă a străzii erau alte trei blocuri, dispuse ca un trifoi, între care se găsea un fel de curte de pământ, din care răsăreau două bare de bătut covoare, pe care, evident, copiii le foloseau ca porţi de fotbal. De când erau iniţiaţi în ale ieşitului pe afară şi până le apăreau primele coşuri, toţi puştii din cartier mergeau acolo. Când creşteau şi se golăneau, se mutau în spatele centralei termice de pe Coşbuc.
În acea curticică se întâmplau toate câte se pot întâmpla într‑o copilărie. Acolo jucau fotbal, acolo trăgeau unii după alţii cu cornete, acolo îşi construiau grenadele cu catran şi tunurile cu carbid, acolo făceau schimb de surprize, acolo Camil îşi lua bătaie. Acolo, pentru el şi cumva doar pentru el, s‑a materializat, ca o entitate venită dintr‑o altă lume – aşa şi era –, în vara de la sfârşitul clasei a opta, Misha.
A apărut printre ei într‑o zi însorită, cu picioarele ei lungi ieşindu‑i dintr‑o rochie albă, cu sânii deja rotunjiţi, cu cosiţele‑i bălaie, ochii uşor oblici, de culoare schimbătoare, şi zâmbetul care ar fi putut îmblânzi orice fiară, chiar şi pe bătăuşii de la Complementară. Avea ceva de heruvim din evanghelii sau din picturile bisericeşti, avea ceva de fată de pe coperta unei reviste sau de pe un afiş de film.
Au încremenit toţi, cu gurile căscate încă, sporovăiala s‑a curmat dintr‑odată, de parcă apăsase cineva pe mute, picioarele şi pumnii s‑au oprit în aer, surprizele cu maşinuţe s‑au lăsat luate de vânt dintre degetele lor, ca nişte fluturi lucioşi, o minge a mai sărit de câteva ori prin praf, apoi a rămas cuminte lângă perete. Maşinile de pompieri au frânat brusc, goarnele li s‑au înfundat, păsările au rămas agăţate de cer, cu penele abia fâlfâind.
— Bună, a zis ea, zâmbind cu o dezinvoltură luminoasă pe care ei n‑o întâlniseră încă la nicio fată.
Glasul i‑a răsunat printre blocuri, în josul străzii, spre BIG, peste întregul oraş îngheţat în plină vară. Timpanele le‑au vibrat, firicelele de păr li s‑au ridicat pe mâinile şi cefele înfiorate.
Băieţii mai mari au fost primii care s‑au dezmeticit şi au început să roiască pe lângă ea, ca nişte supuşi în jurul stăpânei, dornici să‑i satisfacă orice dorinţă, să‑i împlinească orice poruncă. A fost pentru prima oară când Camil a văzut cu ochii lui ce forţă colosală putea avea o femeie.
Nimic altceva n‑a mai contat din acea clipă, nici cine câştiga la fotbal, nici cui îi picase o Testarossa la gumă de mestecat, nici cine completase tot albumul cu fotbalişti, nici cine putea scuipa mai departe, nimic din tot ceea ce avusese importanţă pentru ei. Întreaga lor viaţă se schimbase dintr‑odată şi ei habar n‑aveau.
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu