carturesti.ro

„Schiţă”, prima parte a unei serii de trei romane scrise de Rachel Cusk, povesteşte experienţa unei scriitoare numite Faye, care ajunge la Atena pentru a ţine un curs de creative writing. Romanul, atipic din toate punctele de vedere, este construit pornind de la dialogul lui Faye cu un vecin de avion, dialog extins apoi la câteva întâlniri şi condimentat cu multe alte conversaţii pe care scriitoarea le are fie cu prietenii întâlniţi la Atena, fie cu cei cărora le predă scrierea creativă.

Felul naratoarei de a interpreta locurile şi oamenii m-au dus cu gândul la o Aurora Liiceanu într-o călătorie de câteva zile la Atena. Faye, numită aşa abia târziu în carte, este o femeie matură, cu doi copii, divorţată de vreo trei ani, care, ascultându-i pe ceilalţi povestindu-şi aventurile, dezamăgirile şi speranţele, îşi interpretează indirect viaţa, încercând să o accepte cumva altfel, să-i dea o altă semnificaţie ori să-i înţeleagă altfel micile suciri şi detalii care, până la urmă, s-au dovedit esenţiale în destinul ei.

Până la urmă, dacă e să găseşti o notă comună poveştilor care se înlănţuie în cartea asta ca şi cum ar fi fost culese din anticamera unui cabinet de psihologie, acel element comun ar fi felul în care detaliile fac o viaţă. Ritmul oarecum egal al mărturiilor şi vocile invariabile ale personajelor vin în acord cu nota molcomă a peisajelor greceşti, iar asta dă într-un soi de calm al lecturii şi al vieţii, spart de mici chestiuni aparent nesemnificative, dar colosale în viaţa particulară a unor personaje.

Ca să ofer câteva exemple, îmi amintesc cum o soţie îşi dă seama că este înşelată de soţ auzindu-l cum fredonează la duş „L’amour est un oiseau rebelle”, cum lipsa de afecţiune dintr-un cuplu devine evidentă când ea suferă o căzătură, iar el nu se grăbeşte să o ridice, sau cum o soţie îşi întreabă partenerul dacă are o aventură când acesta este aproape aţipit şi nepregătit să raţioneze un răspuns care să simuleze surprinderea.

Deşi acceleraţia lipseşte din acest roman, a cărui unică tensiune progresivă e cea creionată în urma unei posibile relaţii dintre scriitoare şi vecinul ei de avion, fascinant în „Schiţă” este felul în care poveştile personajelor aşa-zis secundare se contrapun experienţei naratoarei. Fiecare suferă pierderi, fie în raport cu partenerul de viaţă, fie în raport cu copiii, şi se află sau este pus, prin scrierea creativă, în faţa unui moment de autoanaliză. De aceea am şi văzut-o pe această londoneză Faye drept un fel de Aurora Liiceanu în călătorie de lucru la Atena.

„O poveste poate fi doar o serie de evenimente în care ne credem implicaţi, dar asupra căreia nu avem absolut nicio influenţă”, spune cineva în „Schiţă”. Astfel, suma mărturiilor de aici pare să sugereze cât de mic şi de lipsit de arme este omul în faţa unor momente pe care nu le poate anticipa. „E important să nu uiţi să te bucuri de viaţă”, îi zice lui Faye vecinul de avion, care, asemenea altor personaje de aici, este conştient de naufragiul propriei vieţi şi de cât de multe lucruri au fost afectate iremediabil.

„Schiţă” are dragoste şi dezamăgire, are emoţie şi speranţă, dar într-un fel pe care nu l-am mai întâlnit până acum. Are şi ceva proustian în felul în care o mărturie sau o amintire provoacă alte şi alte povestioare şi este interesantă ca experiment literar. Sunt foarte curios în legătură cu a doua carte din seria de trei, care apare în curând tot la Editura Litera, „Tranziţie”.

Rachel Cusk, „Schiţă”, Editura Litera, anul publicării: 2019, nr. pagini: 240, traducere: Adriana Bădescu

Cartea este disponibilă pe site-ul editurii şi pe libris.ro.

Susţine citestema.ro

Enter amount (EUR)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here