Acum câteva zile, am descoperit o galerie foto cu protestatari citind în Piaţa Taksim din Istanbul. Fotografiile, publicate pe aljazeera.com, erau realizate de George Henton, un fotojurnalist independent. Supriza mea a fost ca George să descopere postarea în care prezentam una dintre fotografiile lui. Mi-a scris şi, ulterior, a fost de acord să-mi răspundă la câteva întrebări cu privire la experienţa sa din Piaţa Taksim.
Mă numesc George Henton şi sunt un fotojurnalist independent, cu un proiect actual lângă Bangkok, Thailanda. Am fost publicat pentru prima dată în 2011, în timpul Primăverii Arabe, când am petrecut ceva timp în Egipt și Libia. După aceea, am lucrat peste tot în lume, pentru Al Jazeera, The Independent, The Boston Globe, Macleans, CNN, USA Today, Vice Magazine, The Guardian și multe altele. Poţi vedea o parte din munca mea pe site-ul www.georgehenton.com sau să-mi fii alături pe Twitter @georgehenton.
– Salut, George! Cât ai stat în Piaţa Taksim şi care a fost misiunea ta acolo?
– În Piața Taksim am urmărit o serie de proiecte mici, referitoare la ce se întâmplă în Turcia. Din păcate, am stat acolo numai o săptămână, dar în acest timp am avut posibilitatea de a vedea modurile diferite în care protestatarii au ales să se exprime, de la proteste paşnice, “contemplative”, la ciocniri violente cu poliția.
– În una din fotografiile tale, era o doamnă citind din romanul lui Orwell, 1984. Cineva a presupus că fotografia nu este reală. Care este adevărul? Este vreun scenariu în spatele fotografiilor acelea cu protestatari citind?
– Toate fotografiile mele sunt reale! “1984”, după cum îţi poţi imagina, era o alegere comună în piață și cred că cel puțin trei persoane din galeria mea de imagini “Clubul de Carte Piața Taksim” citeau diverse ediții ale acestei cărți, în limbile engleză și turcă.
I-am întrebat pe toţi cei din galerie dacă sunt de acord să-i fotografiez şi toţi s-au arătat încântaţi. După acordul lor, timp de un minut, uneori mai puțin, alteori mai mult, culegeam imagini și încercam să prind cât de mult puteam despre ceea ce se întâmpla în fața mea.
– Care era atmosfera în piaţă? Poţi s-o compari cu altă experienţă personală?
– Atmosfera în Taksim se schimba zilnic. Uneori era liniște, așa cum a fost cazul în toate fotografiile mele din galeria Clubul de Carte, alteori era un mediu foarte viu și prietenos atunci când aveau loc adunări mai mari, iar atmosfera devenea foarte tensionată când în piaţă se strângeau foarte mulţi poliţişti.
Totuşi, de cele mai multe ori în perioada în care am stat acolo, era linişte, cu grupuri de oameni în picioare și mulți turiști și localnici care-şi desfășurau viața de zi cu zi în jurul a ceea ce este un punct foarte central al orașului.
Ar fi greu să compar ce s-a întâmplat acolo cu alte experiențe personale. Fecare experiență este unică, dar în zilele în care protestatarii se strângeau în număr mare îmi aminteam de Piața Tahrir, mai ales prin pasiunea exprimată de cei prezenți. În același timp, a fost foarte diferit de Tahrir în atât de multe moduri, încât mi-ar fi greu să compar cele două experienţe!
– Care a fost cea mai ciudată carte pe care ai văzut-o acolo?
– Nu cred că am văzut ceva foarte ciudat, dar în prima mea seară acolo am observat cum o persoană citea Camus și altcineva Kafka, şi am fost impresionat! Aşa a apărut ideea de a realiza o serie de fotografii cu cei care citeau, mod în care am încercat să pun în discuţie percepţia unor oameni cu privire la cine sunt cei care protestează în Turcia.
Cred că este clar că protestatarii nu sunt numai oameni care aruncă pietre sau altceva, ci şi persoane educate, liberale, tot mai nemulțumite de modul în care se dezvoltă țara lor.
– Vezi vreo soluţie pentru acest conflict?
– Nu l-aș descrie ca pe un conflict. Mai mult, așa cum am mai spus, este vorba despre o nemulțumire civilă. Dar, din păcate, guvernul pare fericit să-i provoace pe protestatari și să creeze un decalaj şi mai mare între cei care doresc o Turcie modernă și cei care nu o vor aşa. Îmi este foarte greu să prevăd evoluţia situaţiei de acolo, mai ales că nu am petrecut suficient timp pentru înțelege complexitatea situației, dar cred că mișcarea actuală de protest, probabil în alte forme, va continua. N-am nicio idee cu privire la rezultatul ei!
My name is George Henton and I am a freelance photojournalist currently based out of Bangkok, Thailand. I was first published back in 2011 during the Arab Spring where I spent some time in Egypt and Libya. Following from this I have worked all over the world with my work appearing in Al Jazeera, The Independent, The Boston Globe, Macleans, CNN, USA Today, Vice Magazine, The Guardian and many more. You can see some of my work at my site, www.georgehenton.com or follow me on Twitter @georgehenton.
– Hello, George! What was your mission in Taksim square and how long did you stay there?
– My mission in Taksim Square was to produce a number of small projects relating to the current period of civil discontent in Turkey. I only had a week unfortunately but during this time I was able to see a number of different ways that those protesting were choosing to express themselves from quiet, contemplative protests to violent clashes with the police.
– In one of your photos, there was a woman reading from Orwell’s novel, 1984. Was that photo real? How did you interact with the people, was there a kind of scenario for them to understand your requests?
– All the photos I take are real! 1984, as you can imagine, was a popular choice in the square and I believe at least three people in my gallery of images from ‘The Taksim Square Book Club’ were reading various editions of the book in both English and Turkish.
I asked everyone featured in the gallery if they were OK with me taking their photos and everyone was very happy. I then spent perhaps a minute, sometimes less, sometimes more, taking a number of images and trying to capture as much as I could about what was happening in front of me.
– How was the atmosphere in Taksim square? Can you compare it to other experience as a photographer?
– The environment in Taksim changed everyday. Sometimes it was very quiet, as was the case in all of my photos in the Book Club gallery, sometimes it was very lively and friendly when larger gatherings occurred whilst at other times it felt very tense when the police were in large numbers.
Most of the time though that I was there it was quiet with groups of people standing still and many tourists and locals just carrying on with their daily lives around what is a very central point in the city.
It was would be hard to compare it to other experiences, as every experience is so unique, but on days where there were large numbers it did remind me of Tahrir Square in so much as the passion being expressed from those attending. However at the same time it was very different than Tahrir in so many ways so it is hard to compare!
– Which was the strangest book (by the number of pages or by its title) that you saw in that square?
– I don’t think I saw anything particularly strange but the first evening I visited I noticed that one person was reading Camus and another Kafka and thought how impressive this was! It was because of that that I had the idea to take a series of photos of people reading and to perhaps challenge some of the perceptions that some people have on who exactly is protesting in Turkey.
I think we see it everywhere though that those protesting are not just people throwing rocks or whatever else, but educated, liberal individuals who are increasingly unhappy with how they see their countries developing.
– As a photographer there, do you see a solution for the conflict?
– I wouldn’t describe it as a conflict. More, as I said before, civil discontent. But unfortunately the Government appears to be happy to provoke the protestors and create greater divide between those who want a more secular, progressive Turkey and those who don’t. It is very hard to see where it will go and I didn’t spend nearly enough time there to begin to understand the complexity of the situation but I think that the current protest movement, albeit perhaps in changing forms, will continue for some time. What the result will be I have no idea!
Congratulations!
Thanks. 🙂